COMBATANT, -Ă, combatanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care ia (sau este apt să ia) parte la lupte, care aparține unei unități militare de luptă. ♦ Fig. Care luptă activ, care militează pentru triumful unor idei. – Din fr. combattant.

COMBATANT, -Ă, combatanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care ia (este apt să ia) parte la lupte, care aparține unei unități militare de luptă. ♦ Fig. Care luptă activ, care militează pentru triumful unor idei. – Din fr. combattant.

COMBATANT, -Ă, combatanți, -te, adj. 1. Care ia parte la lupte, care aparține unei unități militare de luptă. Partea combatantă a regimentului era pe front. PAS, Z. III 29. ◊ (Substantivat) Unități de combatanți. 2. Fig. Care luptă, care militează pentru triumful unor idei. Scriitor combatant. ◊ (Substantivat) Combatant cu condeiul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 184, 3/1.

COMBATANT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care participă la o luptă, care face parte dintr-o unitate militară de luptă. ♦ (Fig.) Cel care luptă activ (pentru o idee, pentru un scop etc.). [< fr. combattant].

COMBATANT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care participă la o luptă, care face parte dintr-o unitate militară de luptă. ◊ (fig.) luptător activ (pentru o idee, un scop etc.). (

COMBATANT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) Care ia parte la lupte; participant la război. 2) fig. Care luptă activ pentru o cauză; luptător înfocat; militant. /<fr. combattant

*combatánt, -ă adj. și s. (fr. combattant). Care combate, care se bate, luptător (maĭ ales cu armele): sanitariĭ armateĭ nu-s combatanțĭ.

combatant adj. m., s. m., pl. combatanți; adj. f., s. f. combatantă, pl. combatante

combatant adj. m., s. m., pl. combatanți; adj. f., s. f. combatantă, pl. combatante

COMBATANT s. 1. (MIL.) luptător. (Asociația foștilor ~ți.) 2. v. militant.

COMBATANT s. 1. (MIL.) luptător. (Asociația foștilor ~.) 2. militant. (Un ~ activ pe tărîmul...)