5 definiții pentru comănac (creangă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comănác2 sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~ace / E: ns cf coamă] (Reg) Cracă de copac.

COMĂNÁC2, comănaci, s. m. (Reg.) Creangă, ramură. – Et. nec.

COMĂNÁC2, comănaci, s. m. (Reg.) Creangă, ramură. – Et. nec.

COMĂNÁC1, comănaci, s. m. (Regional) Creangă, ramură. Între comănacii mărului își așeză mărăcinii de jur împrejur, ca pe un cuib de barză. VISSARION, B. 14.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comănác1 (creangă) (reg.) s. m., pl. comănáci

comănác (creangă) s. m., pl. comănáci

Intrare: comănac (creangă)
comănac2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comănac
  • comănacul
  • comănacu‑
plural
  • comănaci
  • comănacii
genitiv-dativ singular
  • comănac
  • comănacului
plural
  • comănaci
  • comănacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comănac (creangă)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Între comănacii mărului își așeză mărăcinii de jur împrejur, ca pe un cuib de barză. VISSARION, B. 14.
      surse: DLRLC

etimologie: