colțan [At: I. IONESCU, M. 447 / Pl: ~i, ~e / E: colț + -an] 1-2 sm Om sau animal cu dinții mari. 3 sm (Ent; reg) Gândac de casă, de culoare galbenă-roșiatică Si: cărhan, corhan, tarhan, tarhon, torhan, turhan (Periplaneta orientalis). 4 sm (Bot; reg) Comaci. 5 sn Excrescență de pe ghinda de stejar produsă de înțepătura insectei Agnips calicis, întrebuințată la argăsitul pieilor. 6 sm Colț mare de stâncă. 7 sm Loc inaccesibil.