11 definiții pentru colontitlu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLONTÍTLU, colontitluri, s. n. Indicație auxiliară care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc. – Cf. fr. colonne-titre.

colontitlu sm [At: DA / S: colon-titlu / Pl: ~ri / E: fr colonne-titre] (Tip) Rând care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc.

COLONTÍTLU, colontitluri, s. n. Rând care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc. – Cf. fr. colonne-titre.

COLONTÍTLU, colontitluri, s. n. (Tipogr.) Rînd așezat în capul unei pagini de text, de obicei scris sau tipărit cu litere mai mici decît textul propriu-zis și cuprinzînd titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc.

COLONTÍTLU s.n. (Poligr.) Rând tipărit deasupra textului unei pagini care cuprinde numele autorului cărții, titlul capitolului etc. [Cf. germ. Kolumnentitel, fr. colonne-titre].

COLONTÍTLU s. n. rând tipărit deasupra textului unei pagini, cu numele autorului cărții, titlul capitolului etc. (după germ. Kolumnentitel)

COLONTÍTLU ~ri n. poligr. Titlu de coloană așezat, de regulă, în partea de sus a unei pagini de text și cules cu caractere mai mari, care cuprinde numele autorului și denumirea materialului. /<fr. colonne-titre


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colontítlu (-ti-tlu) s. n., art. colontítlul; pl. colontítluri.

colontítlu s. n. → titlu


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLONTÍTLU s. (TIPOGR.) letrină.

Intrare: colontitlu
colontitlu substantiv neutru
  • silabație: -ti-tlu
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colontitlu
  • colontitlul
  • colontitlu‑
plural
  • colontitluri
  • colontitlurile
genitiv-dativ singular
  • colontitlu
  • colontitlului
plural
  • colontitluri
  • colontitlurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colontitlu

  • 1. Indicație auxiliară care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: letrină

etimologie: