COLOID, -Ă, coloizi, -de, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.; despre unele substanțe sau materii) Ale cărei particule se află în stare de dispersie și nu difuzează prin membrane. 2. S. m. Substanță cu proprietăți coloide (1), aflată în stare coloidă. – Din fr. colloïde.

coloid, ~ă [At: DA / Pl: ~izi, ~e / E: fr colloïde] 1 a (Chm; d. unele substanțe sau materii) Ale cărei particule se află în stare de dispersie și nu difuzează prin membrane. 2 sm Substanță cu proprietăți coloidale (1), aflată în stare coloidală.

COLOID, -Ă, coloizi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.; despre unele substanțe sau materii) Ale cărei particule se află în stare de dispersie și nu difuzează prin membrane. 2. S. m. Substanță cu proprietăți coloide (1), aflată în stare coloidă. – Din fr. colloïde.

COLOID¹, coloizi, s. m. Substanță cu proprietăți coloide, în stare coloidală.

COLOID s.m. (op. cristaloid) Substanță aflată în stare de dispersie, cu aspect de gelatină, care nu poate trece printr-o membrană de pergament. // adj. Care se prezintă în starea descrisă mai sus. [Pron. -lo-id. / < fr. colloïde, cf. gr. kolla – clei, eidos – aspect].

COLOID, -Ă adj., s. m. (substanță) în stare de dispersie, cu aspect de gelatină, care nu poate trece printr-o membrană de pergament; coloidal (<fr. colloïde)

COLOID ~dă (~zi, ~de) și substantival (despre unele materii) Care constă din particule fine dispersate într-un mediu omogen. [Sil. -lo-id-] /<fr. coloïdel

coloid n. pl. substanțe vegetale ce se aseamănă prin proprietățile lor cu cleiul.

coloid² s. m., pl. coloizi

coloid² s. m., pl. coloizi

coloid adj. m., s. m., pl. coloizi; f. sg. coloidă, pl. coloide

COLOID adj., s. 1. adj. v. coloidal. 2. s. v. soluție coloidală.

COLO-₂ „clei, gelatină, coloid; cleios, lipicios”. ◊ gr. kolla „gumă, clei” > fr. collo-, it. id., engl. id., germ. kollo- > rom. colo-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de tipărire la care clișeul imprimabil este preparat pe o placă de sticlă; ~id (v. -id), adj., s. m., 1. adj., Ale cărui particule se află în stare de dispersie și nu difuzează prin membrane; sin. coloidal. 2. s. m., Substanță aflată în stare coloidală sau cu proprietăți coloide.

COLOÍD (< fr. {i}; {s} gr. kolla „clei” + eidos „aspect”) s. m., adj. 1. s. m., adj, (CHIM.) 1. S. m. Sistem eterogen format din două faze: faza dispersată și faza dispersantă, prima fiind constituită din particule a căror mărime este cuprinsă între 10^-7 și 10^-5 cm. 2. Adj. (Despre substanțe) Ale cărei particule se află în stare de dispersie și nu difuzează prin membrane; coloidal.