colică sf [At: CALENDARIU (1814), 168/16 / Pl: ~ici / E: fr colique] 1 Durere abdominală acută Si: (pop) rosătură, (reg) mătrice, matrichină, vătămătură. 2 (Îs) ~ici nefritice (sau renale) Dureri mari de rinichi.

* COLICĂ (pl. -ci) sf. 🩺 Durere de stomac sau de intestine [fr. colique].

COLICĂ, colici, s. f. (Mai ales la pl.) Simptom al unei boli la om și la animale, manifestat prin dureri puternice produse de contracția musculară a organului bolnav. ◊ Colici hepatice = dureri puternice de ficat. Colici nefritice = dureri mari de rinichi.

COLICĂ s.f. (Med.) Durere abdominală puternică cu caracter spasmodic. [< fr. colique, cf. gr. kolon – intestin].

COLICĂ, colici, s.f. Durere abdominală violentă.

COLICĂ ~ci f. Durere acută cu caracter spasmodic în cavitatea abdominală. [G.-D. colicii] /<fr. colique, lat. colica

colică f. durere de stomac, produsă mai adesea prin bucate nemistuite, poame necoapte și băuturi înghețate.

*cólică f., pl. ĭ (vgr. kolikós, bun contra coliciĭ, d. kólon, colon, intestinu gros). Med. Tăĭeturĭ, durerĭ de mațe.

COLIC², -Ă adj. I. referitor la colon³. II. s. f. durere abdominală violentă cu caracter spasmodic. (< fr. colique)

colică s. f., g.-d. art. colicii; (mai frecv.) pl. colici

colică s. f., g.-d. art. colicii; pl. colici

colică s. f., g.-d. art. colicii; pl. colici

colică, pl. colici

colică, -ci.

colică (colici), s. f. – Durere abdominală. – Mr. colică. Ngr. ϰόλιϰα, din it. colica.

COLICĂ s. (MED.) crampă, spasm, (reg.) apucat, apucătură, matrinchină, mătrice, strâns, strânsoare, strânsură, vătămătură. (~ biliară.)

COLICĂ s. (MED.) crampă, spasm, (reg.) apucat, apucătură, matrinchină, matrice, strîns, strînsoare, strînsură, vătămătură. (~ biliară.)