15 definiții pentru colet (pachet)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colét1 sn [At: (a. 1833) URICARIUL VII 224 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr colis] Pachet relativ mic (și ușor de mânuit) expediat de obicei prin poștă.

COLÉT1, colete, s. n. Pachet relativ mic, expediat de obicei prin poștă. ◊ Colet-capcană = colet conținând o bombă. – Din fr. colis (după pachet).

COLÉT1, colete, s. n. Pachet relativ mic și ușor de mânuit, expediat de obicei prin poștă. – Din fr. colis (după pachet).

COLÉT, colete, s. n. (Adesea determinat prin «poștal») Pachet expediat prin poștă.

COLÉT1 s.n. Pachet transportat prin poștă. [Pl. -te, -turi. / < fr. colis].

COLÉT1 s. n. pachet expediat prin poștă. (după fr. colis)

COLÉT ~e n. Pachet expediat destinatarului prin poștă. /<fr. colis

colet n. teanc de mărfuri expediate.

*colét n., pl. e (ca și bg. kolet, d. fr. colis, confundat cu collet, guler, saŭ infl. de pachet). Pachet (cufăr, geamantan ș. a.) în călătorie și la poștă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!colét s. n., pl. coléte

colet (pachet) s. n., pl. coléte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLÉT s. pachet. (A primit un ~ prin poștă.)

COLET s. pachet. (A primit un ~ prin poștă.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

colet, colete s. n. (deț.) deținut care este transportat cu trenul într-un vagon special.

Intrare: colet (pachet)
colet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colet
  • coletul
  • coletu‑
plural
  • colete
  • coletele
genitiv-dativ singular
  • colet
  • coletului
plural
  • colete
  • coletelor
vocativ singular
plural
colet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colet
  • coletul
  • coletu‑
plural
  • coleturi
  • coleturile
genitiv-dativ singular
  • colet
  • coletului
plural
  • coleturi
  • coleturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colet (pachet)

  • 1. Pachet relativ mic, expediat de obicei prin poștă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: pachet

etimologie: