11 definiții pentru colegian


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colegián, ~ă smf [At: VLAHUȚĂ, D. 1 / P: ~gi-an / Pl: ~iéni, ~iéne / E: fr collégien] (Rar) Elev de colegiu.

COLEGIÁN, colegieni, s. m. (Înv.) Elev al unui colegiu (6). [Pr.: -gi-an] – Din fr. collégien.

COLEGIÁN, colegieni, s. m. (Înv.) Elev al unui colegiu (6). [Pr.: -gi-an] – Din fr. collégien.

COLEGIÁN, colegieni, s. m. (Învechit) Elev de colegiu. L-am răspuns cu o ușurință de colegian. GALACTION, O. I 227. Colegieni, îmbrăcați elegant. VLAHUȚĂ, O. A. III 9. – Pronunțat: -gi-an.

COLEGIÁN s.m. Elev al unui colegiu (4) [în DN]. [Pron. -gi-an, pl. -ieni. [Cf. fr. collégien].

COLEGIÁN, -Ă s. m. f. elev al unui colegiu (6). (< fr. collégien)

COLEGIÁN ~éni m. Elev la un colegiu. [Sil. -gi-an] /<fr. collégien

colegian m. elev de colegiu sau de liceu.

*colegián m. (fr. collégien). Elev al unuĭ colegiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colegián (înv.) (-gi-an) s. m., pl. colegiéni (-gi-eni)

colegián s. m. (sil. -gi-an), pl. colegiéni (sil. -gi-eni)

colegiánă s. f., pl. colegiéne

Intrare: colegian
  • silabație: -gi-an
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colegian
  • colegianul
  • colegianu‑
plural
  • colegieni
  • colegienii
genitiv-dativ singular
  • colegian
  • colegianului
plural
  • colegieni
  • colegienilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)