21 de definiții pentru colector (adj.)

colectór, ~oáre [At: Lm / V: (Trs) ~tăr / A: (Trs) ~léc~ / E: fr collecteur, it colletore, ger Kolektor, rs kolektor] 1-2 smf a (Persoană) care colectează. 3 sm (Înv; îs) ~ de dare Perceptor. 4 sm (Înv; îs) ~ de loterie Persoană însărcinată cu vinderea lozurilor. 5 smf Persoană care achiziționează (mărfuri, produse etc.) pentru stat Si: achizitor. 6-7 sn (Teh) Încăpere sau conductă pentru adunarea și conducerea fluidelor în diferite sisteme tehnice. 8 (Îs) ~ de electricitate Corp mecanic izolat care se încarcă cu electricitate din mediul în care se găsește. 9 (Îs) ~ de unde electromagnetice Conductor izolat pus în legătură cu un aparat de înregistrare Si: antenă. 10 a (D. vase, tuburi, bazine) în care se adună sau se scurg izvoare, apă, murdării etc. 11 a Care strânge laolaltă.

COLECTÓR, -OÁRE, colectori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. (Despre vase, tuburi, bazine) În care se adună, se colectează gaze sau lichide. 2. S. n. Încăpere, recipient sau conductă pentru adunarea și conducerea lichidelor sau a gazelor în diferite sisteme tehnice. 3. S. n. Organ al rotorului unor mașini electrice, care schimbă legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 4. S. m. și f. Persoană care strânge sau achiziționează de la producători mărfuri, produse etc. – Din fr. collecteur.

COLECTÓR, -OÁRE, colectori, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Despre vase, tuburi, bazine) În care se adună, se colectează gaze sau lichide. 2. S. n. Încăpere, recipient sau conductă pentru adunarea și conducerea lichidelor sau a gazelor în diferite sisteme tehnice. 3. S. n. Organ al rotorului unor mașini electrice, care schimbă legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 4. S. m. Persoană care strânge sau achiziționează de la producători mărfuri, produse etc. – Din fr. collecteur.

COLECTÓR1, colectori, s. m. Persoană care strînge sau achiziționează mărfuri, produse etc. pentru stat.

COLECTÓR2, colectoare, s. n. Încăpere sau conductă pentru adunarea și conducerea lichidului sau gazelor în diferite sisteme tehnice. ◊ Colector de electricitate = corp metalic izolat care se încarcă din mediul în care se găsește. Colector de unde electromagnetice = conductor izolat pus în legătură cu un aparat de înregistrare; antenă.

COLECTÓR3, -OÁRE, colectori, -oare, adj. (Despre vase, tuburi, bazine) în care se adună, se colectează fluide. Toată apa căzută în timpul marilor furtuni nu are altceva de făcut decît să curgă, pe căi văzute sau nevăzute, spre torentul colector al Oltului. BOGZA, C. O. 106. Canal colector = canal care adună apele colectate de o rețea de canale, spre a le conduce într-un anumit punct. Necurățeniile luate de apă curgeau prin gratii de fier in canalul colector. CHICA, S. 534.

colectór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. colectóri; adj. f., s. f. sg. și pl. colectoáre

colectór2 (obiect) s. n., pl. colectoáre

colectór adj. m., (persoană) s. m., pl. colectóri; f. sg. și pl. colectoáre

colectór (obiect) s. n., pl. colectoáre

COLECTÓR s. v. achizitor.

COLECTÓR, -OÁRE adj. Care colectează fluide. // s.n. 1. Încăpere, recipient sau conductă pentru acumularea (temporară a) materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. Organ al rotorului unor mașini electrice având rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 3. Substanță organică folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă. // s.m. și f. Achizitor de mărfuri, de produse etc. pentru stat, pentru o anumită instituție etc. [Cf. fr. collecteur].

COLECTÓR1 s. n. regiune a unui tranzistor având funcția de a colecta curentul principal. (< engl. collector, fr. collecteur)

COLECTÓR2, -OÁRE I. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide. II. s. n. 1. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. loc unde se adună matrițele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând. 3. organ al rotorului unor mașini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 4. substanță organică, folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă. III. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc. (< fr. collecteur)

COLECTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) (despre recipiente) În care se colectează fluide. ◊ Canal ~ canal central în care se adună apele colectate de întreaga rețea de canale, spre a le conduce într-un anumit loc. /<fr. collecteur

COLECTÓR2 ~oáre n. 1) Recipient sau conductă pentru colectarea și conducerea fluidelor. ~ de abur. ~ de apă. 2) Organ al rotorului unor mașini electrice. /<fr. collecteur

COLECTÓR3 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care colectează sau achiziționează mărfuri, produse, bani pentru stat. /<fr. collecteur

colector m. cel ce reunește sau culege.

*colectór, -oáre adj. (lat. collector, care culege, d. colligere, a culege). Care adună (primește, întrunește): canal colector. S. m. Acela care primește cotizațiunile saŭ taxele (p. o loterie ș. a.), acela care vinde bilete de loterie. S. n., pl. oáre. Aparatu pe care-l freacă măturile unuĭ dinam ca să producă curentu electric.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COLECTÓR s. achizitor. (~ de lapte.)

colector, rocă ~ (petrol.), (engl.= reservoir, reservoir rocks) despre rocile capabile să înmagazineze hidrocarburi. R.c. au o porozitate efectivă mai mare de 5-10% și o permeabilitate mai ridicată de 500-1 000 milidarci. Astfel de condiții sunt îndeplinite de rocile epiclastice mobile (nisipuri, pietrișuri) sau slab cimentate (gresii, arcoze, microcon-glomerate) și de rocile carbonatice (calcare și dolomite). Sin. rocă magazin.

Intrare: colector (adj.)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colector colectorul colectoare colectoarea
plural colectori colectorii colectoare colectoarele
genitiv-dativ singular colector colectorului colectoare colectoarei
plural colectori colectorilor colectoare colectoarelor
vocativ singular
plural