12 definiții pentru colectivism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLECTIVISM s. n. Doctrină și tip de organizare socială în care drepturile și interesele individului sunt subordonate celor ale unor colectivități sociale. – Din rus. kollektivizm, fr. collectivisme.

COLECTIVISM s. n. Doctrină și tip de organizare socială în care drepturile și interesele individului sunt subordonate celor ale unor colectivități sociale. – Din rus. kollektivizm, fr. collectivisme.

colectivism sms [At: CONTEMR, Seria II, 1949, nr. 1647/2 / E: fr collectivisme] 1-2 Doctrină și tip de organizare socială în care drepturile și interesele individului sunt subordonate celor ale unor colectivități sociale.

COLECTIVISM s. n. Concepție care are la bază principiul proprietății obștești asupra mijloacelor de producție și al muncii în colectiv; această concepție călăuzește partidele comuniste și muncitorești în lupta pentru construirea societății noi, comuniste.

COLECTIVISM s.n. Trăsătură a relațiilor sociale în care se exprimă colaborarea, unitatea și solidaritatea oamenilor, spiritul tovărășesc, comunitatea de interese și devotamentul față de cauza generală comună. [< fr. collectivisme].

COLECTIVISM s. n. principiu fundamental al doctrinei comuniste exprimând colaborarea, solidaritatea, comunitatea de interese față de cauza generală comună. (< fr. collectivisme, rus. kollektivizm)

COLECTIVISM n. Teorie socială care susține desființarea proprietății particulare și dominația statului. /<rus. kollektivizm, fr. collectivisme

colectivism n. teorie socială care consistă a remite Statului orice proprietate particulară.

*colectivízm n. (d. colectiv). Socializm, teoria socială care spune că statu (societatea) trebuĭe să fie proprietaru tuturor averilor pe care azĭ le aŭ particulariĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COLECTIVISM. Subst. Colectivism, spirit colectiv; solidaritate, unitate, uniune, coeziune (fig.), comuniune. Asociere, asociație. Colaborare, cooperare, cooperație, conlucrare, întrajutorare, ajutor, ajutor mutual, ajutor reciproc, ajutorință (înv.). Unanimitate. Atașament, atașare; înfrățire, frăție, frățietate, fraternitate. Interese colective, interese generale. Tovărășie, prietenie. Ajutare, ajutorare, sprijinire; întovărășire, fraternizare. Colaborator, conlucrător (înv.), tovarăș. Colectiv; colectivitate. Adj. Colectiv, obștesc, comun, general; solidar, unit, asociat, înfrățit, solidarizat; unanim. Vb. A se solidariza, a se întovărăși, a se înfrăți, a fraterniza, a se uni, a se reuni, a se asocia. A colabora, a conlucra, a coopera; a se ajuta, a se ajutora, a se întrajutora, a se sprijini. A ajuta, a acorda ajutor, a veni în ajutor, a da o mînă de ajutor, a sprijini, a acorda sprijin, a pune umărul, a susține. Adv. În comun, la un loc; alături; unit, împreună, laolaltă, cu toții; frățește, prietenește. V. coeziune, grup, prietenie, sociabilitate, unire, uniune.

Intrare: colectivism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colectivism
  • colectivismul
  • colectivismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • colectivism
  • colectivismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colectivismsubstantiv neutru

  • 1. Doctrină și tip de organizare socială în care drepturile și interesele individului sunt subordonate celor ale unor colectivități sociale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.