Definiția cu ID-ul 964111:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COLECTIVISM. Subst. Colectivism, spirit colectiv; solidaritate, unitate, uniune, coeziune (fig.), comuniune. Asociere, asociație. Colaborare, cooperare, cooperație, conlucrare, întrajutorare, ajutor, ajutor mutual, ajutor reciproc, ajutorință (înv.). Unanimitate. Atașament, atașare; înfrățire, frăție, frățietate, fraternitate. Interese colective, interese generale. Tovărășie, prietenie. Ajutare, ajutorare, sprijinire; întovărășire, fraternizare. Colaborator, conlucrător (înv.), tovarăș. Colectiv; colectivitate. Adj. Colectiv, obștesc, comun, general; solidar, unit, asociat, înfrățit, solidarizat; unanim. Vb. A se solidariza, a se întovărăși, a se înfrăți, a fraterniza, a se uni, a se reuni, a se asocia. A colabora, a conlucra, a coopera; a se ajuta, a se ajutora, a se întrajutora, a se sprijini. A ajuta, a acorda ajutor, a veni în ajutor, a da o mînă de ajutor, a sprijini, a acorda sprijin, a pune umărul, a susține. Adv. În comun, la un loc; alături; unit, împreună, laolaltă, cu toții; frățește, prietenește. V. coeziune, grup, prietenie, sociabilitate, unire, uniune.