12 definiții pentru cohalm cuhalm


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COHÁLM, cohalmuri, s. n. (Reg.) Câmp; ogor. – Cf. magh. köhalom „deal pietros, stâncă, grămadă de pietre”.

COHÁLM, cohalmuri, s. n. (Reg.) Câmp; ogor. – Cf. magh. köhalom „deal pietros, stâncă, grămadă de pietre”.

cohálm sn [At: ZAMFIRESCU, CONV. LIT. XXXVIII, 651 / E: ns cf mg köhalom] (Reg) Câmp.

COHÁLM, cohalmuri, s. n. Cîmp, livadă. Tatăl mamei venea cu mine de la făcut fîn, de pe cohalmuri. SADOVEANU, O.VII 27. Prin cohalmurile Dunării, iarba neagră-verde era presărată de flori albastre. D. ZAMFIRESCU, R. 82. – Variantă: cuhálm (DUNĂREANU, N. 142) s. n.

cohálm și cuhálm n., pl. urĭ (cp. cu ung. köhalom, morman de petre, d. kö, peatră, și halom, holm. Cohalm e și un orășel în Ardeal. V. hîlm). Mold. sud, Munt. est. Zăvoĭ, luncă, pădure de sălciĭ, plopĭ ș. a. pe malu unuĭ rîŭ. V. berc 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cohálm (reg.) s. n., pl. cohálmuri

cohálm s. n., pl. cohálmuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COHÁLM s. v. câmp, câmpie, șes.

cohalm s. v. CÎMP. CÎMPIE. ȘES.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cohálm (cohálmuri), s. n. – Pajiște, înălțime mică acoperită cu iarbă. Mag. köhalom „grămadă de pietre” (DAR).

Intrare: cohalm
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cohalm
  • cohalmul
  • cohalmu‑
plural
  • cohalmuri
  • cohalmurile
genitiv-dativ singular
  • cohalm
  • cohalmului
plural
  • cohalmuri
  • cohalmurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuhalm
  • cuhalmul
plural
  • cuhalmuri
  • cuhalmurile
genitiv-dativ singular
  • cuhalm
  • cuhalmului
plural
  • cuhalmuri
  • cuhalmurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cohalm cuhalm

etimologie:

  • cf. limba maghiară köhalom „deal pietros, stâncă, grămadă de pietre”.
    surse: DEX '09 DEX '98