5 definiții pentru coexistare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COEXISTA, coexist, vb. I. Intranz. A exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexister.
COEXISTA vb. I. intr. A exista împreună sau simultan cu cineva sau ceva. [Cf. fr. coexister].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A COEXISTA coexist intranz. A exista simultan împreună cu altcineva sau cu altceva. [Sil. co-e-] /<fr. coexister
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coexista vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. coexist, 3 sg. și pl. coexistă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coexista (pr. gz)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: coexistare
coexistare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
coexista, coexistverb
- 1. A exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Un timp, au coexistat pe teritoriul Romîniei de azi elementele societății sclavagiste, obști, țărani liberi și relații feudale. IST. R.P.R. 53. DLRLC
- În lucrarea «Impozitul în natură», scrisă în ianuarie 1921, Lenin... analizează... economia sovietică din punctul de vedere al diferitelor forme de producție care coexistau în ea în acel moment. CONTEMPORANUL, S.II, 1948, nr. 105, 6/1. DLRLC
- Trecut și Viitor coexistă în viața Oltului. BOGZA, C. O. 386. DLRLC
-
etimologie:
- coexister DEX '09 DEX '98 DN