15 definiții pentru cocon (gogoașă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocon1 sm [At: CORESI, EV. 70/23 / V: cuc~ / Pl: ~i / E: nct] 1 Termen de politețe care denumește un bărbat Si: domn. 2 (Îvp) Fiu (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte). 3 (Îrg) Copil mic, abia născut Si: prunc. 4 (Înv; irn) Boier tânăr. 5 (Bot; lpl) Planta Zinnia elegans.

cocon2 sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr cocon] 1 Înveliș protector făcut din fire foarte subțiri, pe care le secretează larvele sau pupele unor insecte. 2 (Spc) Gogoașă a viermelui de mătase. 3 Înveliș protector făcut dintr-o substanță gelatinoasă care se solidifică și cu care își înfășoară ouăle unele animale nevertebrate.

COCÓN2, coconi, s. m. Înveliș protector făcut din fire foarte subțiri, pe care le secretează larvele sau pupele unor insecte; spec. gogoașă. ♦ Înveliș protector făcut dintr-o substanță gelatinoasă care se solidifică și cu care își înfășoară ouăle unele animale nevertebrate. – Din fr. cocon.

COCÓN2, coconi, s. m. Înveliș protector făcut din fire foarte subțiri, pe care le secretează larvele sau pupele unor insecte; spec. gogoașă. ♦ Înveliș protector făcut dintr-o substanță gelatinoasă care se solidifică și cu care își înfășoară ouăle unele animale nevertebrate. – Din fr. cocon.

COCÓN2, coconi, s. m. înveliș făcut din fire foarte subțiri pe care le secretă unele insecte (în special larvele lepidopterelor) și cu care se înfășoară în stadiul de crisalidă; gogoașă. Coconul viermelui de mătase este format din fire de mătase. ♦ Înveliș făcut dintr-o secreție care se solidifică, cu care își înfășoară ouăle unele nevertebrate (păianjenii, viermii și unele moluște).

COCÓN s.m. Înveliș din fire cu care se înconjură crisalida unor insecte; (spec. gogoașa viermelui de mătase. [< fr. cocon, cf. it. coccone].

COCÓN s. m. 1. înveliș protector din fibre foarte subțiri secretat de crisalida unor insecte; gogoașa viermelui de mătase. 2. înveliș protector gelatinos, cu care își înfășoară ouăle unele animale vertebrate. (< fr. cocon)

COCÓN ~i m. Înveliș de protecție al larvelor și nimfelor unor insecte, făcut dintr-o secreție proprie sub formă de fire foarte subțiri; gogoașă. /<fr. cocon

*2) cocón m. (fr. cocon, d. pv. coucoun, rudă cu rom. cocon). Barb. Gogoașă de gîndac de mătase.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cocón1 (înveliș protector al unor animale) s. m., pl. cocóni

cocón (fecior, gogoașă) s. m., pl. cocóni

cocon, pl. coconi (sericicultură)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COCON s. (ENTOM.) gogoașă. (~ al viermilor de mătase.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COCON sistem de echipare a deltaplanistului de tip integral, profilat aerodinamic.

Intrare: cocon (gogoașă)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocon
  • coconul
  • coconu‑
plural
  • coconi
  • coconii
genitiv-dativ singular
  • cocon
  • coconului
plural
  • coconi
  • coconilor
vocativ singular
  • coconule
plural
  • coconilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cocon (gogoașă)

  • 1. Înveliș protector făcut din fire foarte subțiri, pe care le secretează larvele sau pupele unor insecte (în special larvele lepidopterelor).
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Coconul viermelui de mătase este format din fire de mătase.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Înveliș protector făcut dintr-o substanță gelatinoasă care se solidifică și cu care își înfășoară ouăle unele animale nevertebrate (păianjenii, viermii și unele moluște).
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: