6 definiții pentru cocoța (1 cocoțez)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocoțá vtr [At: ODOBESCU, S. III, 23 / V: cucuța, gogo~ / Pzi: cocóț, ~țéz / E: nct] (Pfm) 1-2 A (se) urca pe ceva Si: a (se) cocoți (1-2). 3 A (se) așeza pe un loc mai ridicat Si: a (se) cocoți (3). 4 (Fig) A promova într-un mod dubios Si: a (se) cocoți (4).

COCOȚÁ, cocóț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat. ♦ Fig. A promova într-un post sau la o situație nemeritată. [Prez. ind. și: cocoțez] – Et. nec.

COCOȚÁ, cocóț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat. ♦ Fig. A promova într-un post sau la o situație nemeritată. [Prez. ind. și: cocoțez] – Et. nec.

cocóț și -éz (Munt.), cucúț și -éz (Trans.). gogóț și -éz (Mold. Munt.), gurgúț și -éz (Mold.) și popóț și -éz (Munt.), v. tr. (rudă cu cucă, cucuĭ, gurguĭ, cocuță.El cocoață, să cocoațe). Pun ceva prea sus: a cocoța un pahar pe dulap, (fig.), un calic în capu meseĭ. V. refl. Cocoșu s’a cocoțat pe gard, (fig.), Țiganu pe tron.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COCOȚÁ vb. v. cățăra.

COCOȚA vb. a se cățăra, a se ridica, a se sui, a se urca, (pop.) a se aburca, a se țuțuia, (reg.) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoța, a se zgăibăra, (prin Transilv.) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a ~ pe zid.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cocoțá (cocoțéz, cocoțát), vb. – A se urca, a se așeza pe un loc mai ridicat. – Var. cucuța, gogoța. Probabil der. de la rădăcina expresivă coc, cf. cucă „culme, vîrf”, cucuia „a se urca” (Pușcariu 424). Este puțin probabilă legătura cu cocoș pe care o propun Cihac, II, 67 și Tiktin. După Giuglea, Dacor., I, 495, din lat. cucutium; mai tîrziu, Giuglea, Dacor., IV, 1554, a propus un lat. *concaptiāre, de asemenea dificil.

Intrare: cocoța (1 cocoțez)
cocoța (1 cocoțez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoța
  • cocoțare
  • cocoțat
  • cocoțatu‑
  • cocoțând
  • cocoțându‑
singular plural
  • cocoțea
  • cocoțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocoțez
(să)
  • cocoțez
  • cocoțam
  • cocoțai
  • cocoțasem
a II-a (tu)
  • cocoțezi
(să)
  • cocoțezi
  • cocoțai
  • cocoțași
  • cocoțaseși
a III-a (el, ea)
  • cocoțea
(să)
  • cocoțeze
  • cocoța
  • cocoță
  • cocoțase
plural I (noi)
  • cocoțăm
(să)
  • cocoțăm
  • cocoțam
  • cocoțarăm
  • cocoțaserăm
  • cocoțasem
a II-a (voi)
  • cocoțați
(să)
  • cocoțați
  • cocoțați
  • cocoțarăți
  • cocoțaserăți
  • cocoțaseți
a III-a (ei, ele)
  • cocoțea
(să)
  • cocoțeze
  • cocoțau
  • cocoța
  • cocoțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)