13 definiții pentru cocie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COCÍE, cocii, s. f. (Înv. și reg.) Trăsură (ușoară). ♦ Căruță. [Acc. și: cócie] – Din sb. kočija, magh. kocsi.

cocíe sf [At: DOSOFTEI, V. S. 51/2 / V: cucíe / A și: cócie / E: srb kocija, mg kocsi] (Înv; Trs) 1 Trăsură pe arcuri, mică și ușoară Cf docar, caleașcă, caretă, droșcă, rădvan. 2 Căruță. 3 (Îvp; îe) (Slujbașului) îi cântă cocoșu-n ~ (Slujbașului) îi merge bine.

COCÍE, cocii, s. f. (Înv. și reg.) Trăsură (ușoară). ♦ Căruță. [Acc. și: cócie] – Din scr. kočija, magh. kocsi.

COCÍE, cocii, s. f. (Învechit, azi în Transilv.) Trăsură pe arcuri, mică și ușoară, trasă de cai. V. caleașca, caretă. În Severin sînt 5... lemnari, care fac cocii de cai și care de boi... O cocie sau un car de lemne se plătește de la 5 pînă la 4 galbeni. I. IONESCU, M. 709. Din cocie ferecată Am rămas numai c-o roată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 462. Plimbă-mi-se, plimbă Domnul Negru-vodă... C-o verde cocie, Verde zugrăvită-Ntr-aur poleită. TEODORESCU, P. P. 460. ♦ Căruță. – Accentuat și: cócie.

cocie f. Tr. trăsură mică și ușoară. [Ung. KOCSY].

cocíe f. (ung. kocsi, căruță, d. Kocs, un oraș în comitatu Komoru, aĭ căruĭ locuitorĭ erau căruțașĭ între Viena și Buda în sec. 15 și 16. De aicĭ: sîrb. kóčija, bg. kočiĭe, turc. alb. koči; germ. kutsche, engl. coach, fr. sp. coche, it. cocchio). Ban. Olt. Munt. vest. Căruță. – Și cucíe (CL. 1920, 630).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cocíe (înv., reg.) s. f., art. cocía, g.-d. art. cocíei; pl. cocíi, art. cocíile

cocíe s. f., art. cocía, g.-d. art. cocíei; pl. cocíi, art. cocíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COCÍE s. v. birjă, căruță, trăsură.

cocie s. v. BIRJĂ. CĂRUȚĂ. TRĂSURĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cocíe (-íi), s. f. – Trăsură, caleașcă. – Mr. cucie. Bg., sb. kočija, din mag. kocsi „din orașul Kocs” (Miklosich, Fremdw., 99; Cihac, II, 66; Meyer 203), cf. germ. Kutsche. Der. directă din mag. (Gáldi, Dict., 118), este mai puțin sigură. – Der. cocier, s. m. (vizitiu), din sb. kočijar; cociaș, s. m. (vizitiu), din sb. kočijaš; cociș, s. m. (vizitiu), din mag. kocsis. Înv. în limba literară, se folosește în Banat și Trans.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cócie, cocii, s.f. – (reg.; înv.) Trăsură, caleașcă: „O dată pe săptămână, doctorul Várady din Coștiui cu cocia trecea prin sat, se oprea la primărie…” (Bota, 2005: 65; Rona de Sus); „Că jinerele la socrie, / Îi ca ruda la cocie” (Bilțiu, 1990: 123). Atestat doar în Maramureș și Sătmar; în Transilvania se folosește hinten, în Muntenia și Moldova, trăsură (ALR, 1956: 355). – Din srb. kočja, magh. kocsi „din orașul Kocs” (Miklosich, DER, DEX, MDA), cf. germ. Kutsche (DER).

cócie, s.f. – Trăsură; termen atestat doar în Maramureș, Sătmar; în Transilvania se folosește hinten; în Muntenia și Moldova, trăsură (ALR 1956: 355): „O dată pe săptămână, doctorul Várady din Coștiui cu cocia (trăsură) trecea prin sat, se oprea la primărie…” (Bota 2005: 65; Rona de Sus); „Că jinerele la socrie, / Îi ca ruda la cocie” (Bilțiu 1990: 123). – Din srb. kočja, magh. kocsi (DEX), cf. germ. Kutsche (DER).

Intrare: cocie
  • pronunție: cocie, cocie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocie
  • cocia
plural
  • cocii
  • cociile
genitiv-dativ singular
  • cocii
  • cociei
plural
  • cocii
  • cociilor
vocativ singular
plural

cocie

  • 1. învechit regional Trăsură (ușoară).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: birjă trăsură 3 exemple
    exemple
    • În Severin sînt 5... lemnari, care fac cocii de cai și care de boi... O cocie sau un car de lemne se plătește de la 5 pînă la 4 galbeni. I. IONESCU, M. 709.
      surse: DLRLC
    • Din cocie ferecată Am rămas numai c-o roată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 462.
      surse: DLRLC
    • Plimbă-mi-se, plimbă Domnul Negru-vodă... C-o verde cocie, Verde zugrăvită-Ntr-aur poleită. TEODORESCU, P. P. 460.
      surse: DLRLC

etimologie: