13 definiții pentru cochetărie
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COCHETĂRIE, cochetării, s. f. Purtare, atitudine, mod de a se îmbrăca (atrăgător) prin care o persoană caută să placă (altei persoane de sex opus). – Din fr. coquetterie.
COCHETĂRIE, cochetării, s. f. Purtare, atitudine, mod de a se îmbrăca (atrăgător) prin care o persoană caută să placă (altei persoane de sex opus). – Din fr. coquetterie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de the_catalin
- acțiuni
cochetărie sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: fr coquetterie] 1-3 Purtare, atitudine, mod de a se îmbrăca (atrăgător) prin care o persoană caută să placă (altei persoane de sex opus).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COCHETĂRIE, cochetării, s. f. Fel de a fi, purtare, atitudine prin care o persoană caută să placă (mai ales unei persoane de sex opus). Ea privea mîndră drept înainte, cu o inocentă cochetărie, simțind instinctiv că-i studiată. BART, E. 134.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COCHETĂRIE s.f. Purtare inspirată de dorința de a plăcea unei persoane de sex opus. [Gen. -iei. / cf. fr. coquetterie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COCHETĂRIE s. f. purtare inspirată de dorința de a plăcea unei persoane de sex opus. (< fr. coquetterie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COCHETĂRIE ~i f. 1) Comportament cochet. 2) Dorința de a plăcea prin originalitatea exteriorului și a comportării. [Art. cochetăria; G.-D. cochetăriei; Sil. -ri-e] /<fr. coquetterie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cochetărie f. dorință de a plăcea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*cochetăríe f. (fr. coquetterie). Gustu de a fi cochet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cochetărie s. f., art. cochetăria, g.-d. art. cochetăriei; pl. cochetării, art. cochetăriile (desp. -ri-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cochetărie s. f., art. cochetăria, g.-d. art. cochetăriei; pl. cochetării, art. cochetăriile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cochetărie s. f., art. cochetăria, g.-d. art. cochetăriei; pl. cochetării, art. cochetăriile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cochetărie, -riei gen. a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
COCHETĂRIE. Subst. Cochetărie, eleganță, dichiseală (pop. și fam.), dichisire (pop. și fam.), ferchezuială (pop. și fam.), scliviseală (pop. și fam.), sclivisire; dres (pop.), aranjare, gătire, gătit, împodobire, împopoțonare, înzorzonare; fardare, fardat, sulimenire (înv.), rujare, machiere, machiaj, grimă; vopsire, vopsit, boire (reg.), boit (reg.). Om spilcuit (sclivisit), filfizon. Drăgălășenie, drăgălășie (înv.), gingășie, grație, farmec, nur (pop. și fam.), drăgănele (pop.). Adj. Cochet, elegant, fercheș (pop. și fam.), dichisit (pop. și fam.), dres (pop.), ferchezuit (pop. și fam.), aranjat, gătit, împodobit, împopoțonat, înzorzonat, înțoțonat (rar), îngrijit, sclivisit (pop. și fam.), spilcuit (fam.). Fardat, sulimenit (înv.), machiat, grimat, vopsit. Drăgălaș, drăguț, drăguleț (dim., pop.), drăgulic (dim., pop.), grațios, gingaș, frumușel (dim.); agreabil, plăcut. Vb. A fi cochet, a fi elegant, a fi fercheș (pop. și fam.), a fi spilcuit (fam.); a se spilcui (fam.), a se dichisi (pop. și fam.), a se găti, a se ferchezui (pop. și fam.), a se aranja, a se îngriji, a se împodobi, a se împopoțona, a se înțoțona (rar), a se înzorzona. A se farda, a se machia, a se pudra, a se sulimeni (înv.), a se vopsi, a se ruja, a se boi (peior.). A cocheta, a flirta, a face ochi dulci, a-și da ochii peste cap, a arunca ocheade. Adv. Cu eleganță, cu dichis, cu tot dichisul. V. comportare, cosmetică, frumusețe, îmbrăcare, lux, modă, podoabă.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cochetărie, cochetăriisubstantiv feminin
- 1. Purtare, atitudine, mod de a se îmbrăca (atrăgător) prin care o persoană caută să placă (altei persoane de sex opus). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ea privea mîndră drept înainte, cu o inocentă cochetărie, simțind instinctiv că-i studiată. BART, E. 134. DLRLC
-
etimologie:
- coquetterie DEX '09 DEX '98 DN