17 definiții pentru cobuz

din care

Explicative DEX

COBUZ, cobuze, s. n. 1. Specie de fluier sau de caval. 2. Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta. – Din tc. kopuz, (înv.) kobuz.

COBUZ, cobuze, s. n. 1. Specie de fluier sau de caval. 2. Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta. – Din tc. kopuz, (înv.) kobuz.

cobuz sn [At: DOSOFTEI, V. S., ap. DA / V: (înv) căb~, copuz / S și: copus / Pl: ~e, ~uri / E: tc kopuz cf cobză, coboz] (Muz; înv) 1-2 Specie de fluier sau de caval Si: căpuș, căput, căpuț, topuz. 3 Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta.

COBUZ (pl. -ze) sn. 🎼 Instrument cu coarde, de forma unei cobze: cînta în ~ faptele oamenilor viteji (N.-COST.) [tăt.].

COBUZ, cobuze, s. n. (Învechit) Un fel de fluier sau caval. Dar deodată se făcu tăcere: alăutele și cobzele murmurară, iar cobuzul de os umplu de fior bolțile răsunătoare. SADOVEANU, O. I 300. Se veseleau cu cîntările cimpoaielor și cobuzelor muntenești și cu diblele lăutărești. ODOBESCU, S. I 137. Merge el cîntînd, Din cobuz sunînd, Codrii dezmierdînd Din cobuz de os, Ce sună frumos. ALECSANDRI, P. P. 62.

COBUZ ~e n. 1) Varietate de fluier sau de caval. 2) Instrument muzical cu coarde, asemănător cu cobza. /<turc. copuz, cobuz

cobuz n. în vechime, un fel de cobză ce scotea sunete melancolice (și despre care pomenește poezia populară): glas de cobuz, dulce la auz POP. [Tătar KOBUZ, ghitară în formă de pară (v. cobză)].

cobúz n., pl. e și urĭ (turc. kopuz, tăt. kobuz, un fel de chitară c’o singură coardă; ngr. kubúzi, rus. kóbza, cobză, dial. kóbuz, balalaĭcă asiatică. V. cobză). Vechĭ. Un fel de cobză cu cutia cam rătundă și cu doŭă gîturĭ (vgr. kinýra. V. teorbă). – Și copúz (Bibl. 1688 și Prav. Gov.) și căbúz (Dos.). La Al. Mihu Copilu, adnotat „instrumentat oriental”.

copuz sn vz cobuz

cupus sn vz cobuz

topuz2 sn vz cobuz

COPUZ = COBUZ.

copúz, V. cobuz.

Ortografice DOOM

cobuz (instrument muzical) s. n., pl. cobuze

cobuz (instrument muzical) s. n., pl. cobuze

cobuz s. n., pl. cobuze

Jargon

kobuz (cobuz), instrument cu coarde ciupite, asemănător [al-]’ûd*-ului, construit dintr-o singură piesă de lemn. Este răspândit în lumea musulmană (până în Madagascar și Malaysia); este cunoscut și sub numele de gopuz, kobyz, în Asia Centrală, unde este reprezentat în arta veche. Cobza* românească se leagă, cel puțin prin etimologia cuv., de k.

Regionalisme / arhaisme

cupus, cupuse, s.n. (reg.) instrument vechi cu coarde; cobuz.

Intrare: cobuz
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobuz
  • cobuzul
  • cobuzu‑
plural
  • cobuze
  • cobuzele
genitiv-dativ singular
  • cobuz
  • cobuzului
plural
  • cobuze
  • cobuzelor
vocativ singular
plural
copuz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cupus
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cobuz, cobuzesubstantiv neutru

  • 1. Specie de fluier sau de caval. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar deodată se făcu tăcere: alăutele și cobzele murmurară, iar cobuzul de os umplu de fior bolțile răsunătoare. SADOVEANU, O. I 300. DLRLC
    • format_quote Se veseleau cu cîntările cimpoaielor și cobuzelor muntenești și cu diblele lăutărești. ODOBESCU, S. I 137. DLRLC
    • format_quote Merge el cîntînd, Din cobuz sunînd, Codrii dezmierdînd Din cobuz de os, Ce sună frumos. ALECSANDRI, P. P. 62. DLRLC
  • 2. Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „cobuz” (11 clipuri)
Clipul 1 / 11