7 definiții pentru coșuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coșuleț sn [At: ISPIRESCU, L. 281 / Pl: ~e / E: coș3 + -uleț] 1-32 (Șhp) Coș3 (1-2, 10-12,14, 17, 19, 31-35, 37, 48, 55) (mic). 33 (Spc; șîs) ~ de lumânare de ceară Lumânare subțire înfășurată astfel încât să formeze un fel de coș mic, gol la ambele capete, care se aprinde la slujba de noapte din Vinerea Paștelui Si: colac-de-ceară, vârtelniță. 34 (Bot; îc) ~-de-aur Iarba-turbării.

COȘULÉȚ, coșulețe, s. n. Diminutiv al lui coș1 (1). – Coș1 + suf. -uleț.

COȘULÉȚ, coșulețe, s. n. Diminutiv al lui coș1 (1). – Coș1 + suf. -uleț.

COȘULÉȚ, coșulețe, s. n. Diminutiv al lui coș (1). Făcu un coșuleț, cum putu, din nuiele de richită și culese într-insul smochine de care mîncase și el. ISPIRESCU, L. 281.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coșuléț s. n., pl. coșuléțe

coșuléț s. n., pl. coșuléțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COȘULÉȚ s. 1. v. paneraș. 2. (ANAT.) paneraș. (~ la picioarele albinei.)

COȘULEȚ s. paneraș, (pop.) coșărcuță, (Transilv.) corfiță. (Un ~ de nuiele.)

Intrare: coșuleț
coșuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșuleț
  • coșulețul
  • coșulețu‑
plural
  • coșulețe
  • coșulețele
genitiv-dativ singular
  • coșuleț
  • coșulețului
plural
  • coșulețe
  • coșulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coșuleț

  • 1. Diminutiv al lui coș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: corfiță coșărcuță paneraș un exemplu
    exemple
    • Făcu un coșuleț, cum putu, din nuiele de richită și culese într-însul smochine de care mîncase și el. ISPIRESCU, L. 281.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Coș + sufix -uleț.
    surse: DEX '09 DEX '98