10 definiții pentru coș (bubă)

COȘ2, coșuri, s. n. Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee. [Pl. și: (m.) coși] – Lat. cossus.

COȘ2, coșuri, s. n. Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee. [Pl. și: (m.) coși] – Lat. cossus.

COȘ2, coșuri, s. n. Bubuliță purulentă care se formează pe corp ca urmare a unei leziuni sau inflamații a glandelor sebacee. V. acnee. Prefectul se uită la coșurile ce împodobeau fața tînărului. DUMITRIU, B. F. 12. Cu pleoapele roșii și fără gene, cu părul rar de culoarea cînepii și coșuri cu vîrf alb pe obraz. C. PETRESCU, C. V, 140. – Pl. și: (s. m.) coși.

coș (obiect, bubuliță) s. n., pl. cóșuri

COȘ s. (MED.) (pop.) zgrăbunță. (E plin de ~uri pe față.)

coș (coși), s. m.s. m.1. Larvă de tăun. – 2. Bubuliță. Lat. cossus (Philippide, ZRPh., XXXI, 307; REW 2278; DAR); cf. it. cosso, fr. cosson „gărgăriță.” Fonetismul se explică prin faptul că forma actuală este un sing. analogic pe baza pl. coși. De uz general, cu excepția Banatului (ALR, I, 25). – Der. coșos, adj. (plin de coșuri, bubos).

COȘ2 ~uri n. Bubă purulentă care se formează uneori pe față sau pe corp, ca urmare a inflamației glandei sebacee. /<lat. cossus

1) coș m. și n., pl. urĭ (lat. cossus, larvă, ca adj. „zbîrcit”; it. cosso, coș, acneĭe). O boală a pĭeliĭ care se ivește maĭ ales în tinereță [!] din cauza linfatizmuluĭ [!], artritizmuluĭ și dispepsiiĭ și e caracterizată pin [!] niște bubulițe pline de puroĭ (care apar maĭ ales pe față) saŭ pin niște firicele de grăsime înegrite la capătu exterior și care ĭese ca niște vermișorĭ cînd le storcĭ. – În med. acneĭe.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COȘ s. (MED.) (pop.) zgrăbúnță. (E plin de ~uri pe față.)

Intrare: coș (bubă)
coș (pl. -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coș coșul
plural coșuri coșurile
genitiv-dativ singular coș coșului
plural coșuri coșurilor
vocativ singular
plural
coș (pl. -i) substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coș coșul
plural coși coșii
genitiv-dativ singular coș coșului
plural coși coșilor
vocativ singular
plural

coș (bubă)

  • 1. Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: zgrăbunță 2 exemple
    exemple
    • Prefectul se uită la coșurile ce împodobeau fața tînărului. DUMITRIU, B. F. 12.
      surse: DLRLC
    • Cu pleoapele roșii și fără gene, cu părul rar de culoarea cînepii și coșuri cu vîrf alb pe obraz. C. PETRESCU, C. V, 140.
      surse: DLRLC

etimologie: