CLOROPENIE s. f. (Med.) Hipocloremie. – Din fr. chloropénie.

cloropenie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr chloropénie] (Med) Hipocloremie.

CLOROPENIE, cloropenii, s. f. (Med.) Scădere anormală a cantității de clor din sânge; hipocloremie. – Din fr. chloropénie.

CLOROPENIE s.f. (Med.) Lipsă a clorului din organism, care apare după vărsături repetate, diaree etc. [Gen. -iei. / < fr. chloropénie].

CLOROPENIE s. f. hipocloremie. (< fr. chloropénie)

cloropenie s. f., art. cloropenia, g.-d. cloropenii, art. cloropeniei

cloropenie s. f., art. cloropenia, g.-d. cloropenii, art. cloropeniei

cloropenie s. f., art. cloropenia, g.-d. cloropenii, art. cloropeniei

CLORO- „de culoare verde, clor, clorură”. ◊ gr. khloros „verde, verzui” > fr. chloro-, engl. id., it. cloro-, germ. chloro- > rom. cloro-. □ ~cist (v. -cist), s. n., celulă care conține clorofilă; ~eritroleucemie (v. eritro-, v. leuc/o-, v. -emie), s. f., varietate de cloroleucoză^[1], caracterizată prin trecerea în circulație a unui mare număr de eritroblaste; ~ficee (v. -ficee), s. f. pl., clasă de alge verzi unicelulare sau pluricelulare, de obicei acvatice, care conțin clorofilă; ~filă (v. -fil₂), s. f., pigment natural care se găsește în părțile verzi ale plantelor și care deține un rol fundamental în fotosinteză; ~filoliză (v. filo-₁, v. -liză), s. f., proces de distrugere a clorofilei sub influența unor agenți chimici; ~fite (v. -fit), s. f. pl., alge verzi, unicelulare și pluricelulare, filamentoase, autotrofe și acvatice, avînd în citoplasmă cromatofori cu clorofilă; ~fori (v. -for), s. m. pl., corpusculi impregnați cu clorofilă, prezenți în citoplasma celulei vegetale; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., determinarea cantității de clor activ dintr-o soluție decolorantă; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea cantității de clor, dizolvate într-un lichid; ~nemă (v. -nemă), s. f., tal filamentos pluricelular, cu funcție de asimilare; ~penie (v. -penie), s. f., lipsă a clorului din organism; ~pexie (v. -pexie), s. f., proces de fixare a clorurilor în țesuturile organice; ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul de culoare verde din citoplasma plantelor, format din stromă și clorofilă, cu rol esențial în fotosinteză.

CLOROPENIE s. v. hipocloremie.