10 definiții pentru cloroficee


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cloroficée sf [At: DEX2 / Pl: ~ / E: fr chlorophycées] 1 (Lpl) Clasă de alge verzi, de obicei acvatice, care conțin clorofilă. 2 Plantă din clasa cloroficee (1).

CLOROFICÉE, cloroficee, s. f. (La pl.) Clasă de alge verzi, de obicei acvatice, care conțin clorofilă; (și la sg.) algă din această clasă. – Din fr. chlorophycée.

CLOROFICÉE, cloroficee, s. f. (La pl.) Clasă de alge verzi, de obicei acvatice, care conțin clorofilă; (și la sg.) algă din această clasă. – Din fr. chlorophycées.

CLOROFICÉE s.f.pl. (Bot.) Clasă de alge verzi, unicelulare sau pluricelulare, care conțin clorofilă; (la sg.) algă din această clasă. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. chlorophycées].

CLOROFICÉE s. f. clasă de alge verzi acvatice care conțin clorofilă. (< fr. chlorophycés)

cloro- [At: DN3 / E: fr chloro-] 1 Element de compunere cu semnificația „verde”. 2 Element de compunere care indică prezența clorului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cloroficée s. f., art. cloroficéea, g.-d. art. cloroficéei; pl. cloroficée

cloroficée s. f., pl. cloroficée


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CLORO- „de culoare verde, clor, clorură”. ◊ gr. khloros „verde, verzui” > fr. chloro-, engl. id., it. cloro-, germ. chloro- > rom. cloro-.~cist (v. -cist), s. n., celulă care conține clorofilă; ~eritroleucemie (v. eritro-, v. leuc/o-, v. -emie), s. f., varietate de cloroleucoză, caracterizată prin trecerea în circulație a unui mare număr de eritroblaste; ~ficee (v. -ficee), s. f. pl., clasă de alge verzi unicelulare sau pluricelulare, de obicei acvatice, care conțin clorofilă; ~filă (v. -fil2), s. f., pigment natural care se găsește în părțile verzi ale plantelor și care deține un rol fundamental în fotosinteză; ~filoliză (v. filo-1, v. -liză), s. f., proces de distrugere a clorofilei sub influența unor agenți chimici; ~fite (v. -fit), s. f. pl., alge verzi, unicelulare și pluricelulare, filamentoase, autotrofe și acvatice, avînd în citoplasmă cromatofori cu clorofilă; ~fori (v. -for), s. m. pl., corpusculi impregnați cu clorofilă, prezenți în citoplasma celulei vegetale; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinarea cantității de clor activ dintr-o soluție decolorantă; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru determinarea cantității de clor, dizolvate într-un lichid; ~nemă (v. -nemă), s. f., tal filamentos pluricelular, cu funcție de asimilare; ~penie (v. -penie), s. f., lipsă a clorului din organism; ~pexie (v. -pexie), s. f., proces de fixare a clorurilor în țesuturile organice; ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul de culoare verde din citoplasma plantelor, format din stromă și clorofilă, cu rol esențial în fotosinteză.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CLOROFICÉE (< fr. {i}; {s} cloro- + gr. phykos „algă”) s. f. pl. Clasă de alge marine sau de apă dulce, caracterizate prin prezența pigmentului clorofilian, neasociat cu alt pigment asimilator. Formele marine, având talul încrustat cu calcar, au contribuit la formarea unor roci calcaroase, iar cele de ape dulci, care au celulele înconjurate de o materie gelatinoasă, bogată în substanțe grase, la formarea șisturilor bituminoase.

Intrare: cloroficee
cloroficee substantiv feminin
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cloroficee
  • cloroficeea
plural
  • cloroficee
  • cloroficeele
genitiv-dativ singular
  • cloroficee
  • cloroficeei
plural
  • cloroficee
  • cloroficeelor
vocativ singular
plural