clistir sn [At: PISCUPESCU, O., 221 / V: (rar) gl~ / Pl: ~e, ~uri / E: ngr ϰλυστήρ] (Îvp) 1 Irigator. 2 Clismă.

* CLISTIR (pl. -ire) sn. 🩺 1 Medicament lichid ce se introduce în intestine prin șezut ¶ 2 Instrumentul în formă de pompă sau tulumbă mică cu care se introduce acest lichid în corp (🖼 1294) [germ. Klystier].

CLISTIR, clistire, s. n. (Învechit) Irigator.

CLISTIR, clistire, s. n. Irigator. ♦ Clismă. – Ngr. klistir (germ. Klystir).

CLISTIR s.n. 1. Irigator. 2. Clismă. [Pl. -re. / < ngr. klystir, cf. germ. Klistir].

CLISTIR s. n. irigator. (< germ. Klistir, ngr. klistir)

CLISTIR ~e n. înv. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează curățarea curativă a intestinului gros; clismă; irigator. /<ngr. klistír

clistir n. 1. medicament lichid de introdus în părțile interne ale corpului; 2. un fel de pâlnie lungă de introdus clistire.

*clistír n., pl. e (ngr. klystir). Med. Mică pompă orĭ siringă de făcut clizme. V. lanțetă, rețetă.

cristir sn vz clistir

glistir sn vz clistir

GLISTIR = CLISTIR.

clistir (pop.) s. n., pl. clistire

clistir (pop.) s. n., pl. clistire

clistir s. n., pl. clistire

clistir, -re.

clistir (clistire), s. n. – Spălătură stomacală. – Mr. glistir. Ngr. cultă ϰλυστήρ (sec. XIX). Mr. din ngr. vulg. γλυστήρι, cf. bg. glistir.

CLISTIR s. v. clismă, irigator, spălătură.

clistir s. v. CLISMĂ. IRIGATOR. SPĂLĂTURĂ.