6 definiții pentru clint

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLINT, clinturi, s. n. (Rar) Clintire; mișcare. – Din clinti (derivat regresiv).

CLINT, clinturi, s. n. (Rar) Clintire; mișcare. – Din clinti (derivat regresiv).

clint sn [At: COȘBUC, ap. DA / Pl: ~uri / E: pvb clinti] (Îvr) Clintire.

CLINT, clinturi, s. n. (Rar) Clintire, mișcare. Parcă-i mort de veacuri satul Și trudit de-atîta clint, Doarme-adînc întunecatul Codru-n văi. CCȘBUC, P. II 69.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clint (rar, livr.) s. n., pl. clinturi

Intrare: clint
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clint
  • clintul
  • clintu‑
plural
  • clinturi
  • clinturile
genitiv-dativ singular
  • clint
  • clintului
plural
  • clinturi
  • clinturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clint, clinturisubstantiv neutru

  • 1. rar Clintire, mișcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Parcă-i mort de veacuri satul Și trudit de-atîta clint, Doarme-adînc întunecatul Codru-n văi. COȘBUC, P. II 69. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.