12 definiții pentru clavecin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clavecín sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr clavecin] Instrument muzical vechi, cu claviatură asemănător cu pianul, la care corzile sunt acționate prin ciupire Si: clavicimbal, (liv) cembală.

CLAVECÍN, clavecine, s. n. Vechi instrument muzical cu una sau mai multe claviaturi și cu coarde, asemănător cu pianul, ale cărui sunete sunt produse prin ciupirea coardelor cu o pană; clavicimbal[1], cembalo. – Din fr. clavecin. corectată

  1. În original: clavecimbal, evident greșit. — LauraGellner

CLAVECÍN, clavecine, s. n. Vechi instrument muzical cu claviatură și cu coarde, asemănător cu pianul; clavicimbal,[1] cembalo. – Din fr. clavecin. corectată

  1. Corectat clavicimbal, în original clavecimbal. gall

CLAVECÍN, clavecine, s. n. Vechi instrument muzical cu claviatură și coarde.

CLAVECÍN s.n. Instrument muzical cu coarde de metal și cu claviatură, la care sunetul se produce prin ciupirea pe cale mecanică a coardelor, înlocuit mai târziu cu pianul; clavicembal. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. clavecin, cf. lat. med. clavicymbalum – chimval cu claviatură].

CLAVECÍN s. n. vechi intrument muzical cu coarde metalice și claviatură, asemănător pianului; cembalo, clavicembal. (< fr. clavecin)

CLAVECÍN ~e n. Instrument muzical cu coarde și cu claviatură, asemănător pianului. /<fr. clavecin


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clavecín s. n., pl. clavecíne

clavecín s. n., pl. clavecíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLAVECÍN s. (MUZ.) cembalo, clavicembal.

CLAVECIN s. (MUZ.) cembalo, clavicembal.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clavecin (< clavecin; it. arpicordo, clavicembalo; germ. Kielflügel, Klavizymbal; engl. harpsichord), instrument cordofon cu claviatură* deosebit de răspândit în sec. 16-18, având ca strămoș îndepărtat probabil clavicordul* fără bare. Cutia de rezonanță*, de forma unei aripi, era așezată pe picioare. Coardele. duble metalice, cu extinderea între Do (Fa) – do3 erau ciupite cu ajutorul penelor acționate printr-un mecanism legat de una, două sau chiar trei manuale* cromatice*, 5-8 pedale (1) de 4’, 8’, 16’, surdină etc. Prin cuplarea manualelor și a pedalelor extinderea c. mari ajungea între Fa1 – fa3. Tipurile cele mai pop. erau spineta (it. spinetta; fr. épinette; germ. Spinett), de formă trapezoidală, virginalul (engl. virginal), de formă dreptunghiulară și claviciterium *, cu coardele așezate vertical. Un instr. de dimensiuni mari, denumit gravicembalo (it.) avea un dispozitiv de 6’. În muzica instr. și orchestrală a barocului*, c. a jucat un rol deosebit de important ca instr. solistic și de acomp. În zilele noastre este din nou utilizat în formațiile de muzică veche, dar și-a gășit locul și în unele partituri contemporane.

Intrare: clavecin
clavecin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clavecin
  • clavecinul
  • clavecinu‑
plural
  • clavecine
  • clavecinele
genitiv-dativ singular
  • clavecin
  • clavecinului
plural
  • clavecine
  • clavecinelor
vocativ singular
plural
clavecin2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clavecin
  • clavecinul
  • clavecinu‑
plural
  • clavecinuri
  • clavecinurile
genitiv-dativ singular
  • clavecin
  • clavecinului
plural
  • clavecinuri
  • clavecinurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clavecin

  • 1. Vechi instrument muzical cu una sau mai multe claviaturi și cu coarde, asemănător cu pianul, ale cărui sunete sunt produse prin ciupirea coardelor cu o pană; clavicimbal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: cembalo clavicimbal

etimologie: