Definiția cu ID-ul 535532:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clavecin (< clavecin; it. arpicordo, clavicembalo; germ. Kielflügel, Klavizymbal; engl. harpsichord), instrument cordofon cu claviatură* deosebit de răspândit în sec. 16-18, având ca strămoș îndepărtat probabil clavicordul* fără bare. Cutia de rezonanță*, de forma unei aripi, era așezată pe picioare. Coardele. duble metalice, cu extinderea între Do (Fa) – do3 erau ciupite cu ajutorul penelor acționate printr-un mecanism legat de una, două sau chiar trei manuale* cromatice*, 5-8 pedale (1) de 4’, 8’, 16’, surdină etc. Prin cuplarea manualelor și a pedalelor extinderea c. mari ajungea între Fa1 – fa3. Tipurile cele mai pop. erau spineta (it. spinetta; fr. épinette; germ. Spinett), de formă trapezoidală, virginalul (engl. virginal), de formă dreptunghiulară și claviciterium *, cu coardele așezate vertical. Un instr. de dimensiuni mari, denumit gravicembalo (it.) avea un dispozitiv de 6’. În muzica instr. și orchestrală a barocului*, c. a jucat un rol deosebit de important ca instr. solistic și de acomp. În zilele noastre este din nou utilizat în formațiile de muzică veche, dar și-a gășit locul și în unele partituri contemporane.