clasor sn [At: V. ROM. noiembrie 1950, ap. DA ms / Pl: ~oare / E: fr classeur] 1-2 Obiect (mapă, cutie etc.) special confecționat pentru a păstra în ordine acte, fișe, timbre etc.

CLASOR, clasoare, s. n. Obiect (mapă, album, cutie, dulap etc.) cu despărțituri pentru a păstra diferite obiecte (acte, fișe, fotografii etc.) clasate. V. cartotecă, fișier.

CLASOR s.n. 1. Mapă, album sau mobilă în care se păstrează documente, fotografii etc. clasate. 2. Aparat întrebuințat pentru clasarea anumitor materiale. [Pl. -oare. / cf. fr. classeur].

CLASOR s. n. 1. mapă, album, mobilă în care se păstrează documente, fotografii etc. clasate. 2. aparat întrebuințat pentru clasarea anumitor materiale. (< fr. classeur)

CLASOR ~oare n. 1) Obiect (dulap, cutie, mapă etc.) în care se păstrează diferite lucruri clasate. 2) tehn. Aparat pentru clasarea anumitor materiale. ~ mecanic. /<fr. classeur

clasor s. n., pl. clasoare

clasor s. n., pl. clasoare

clasor s. n., pl. clasoare

clasor, pl. clasoare

CLASÓR (< fr.) s. n. 1. Obiect (mapă, album etc.) destinat păstrării hîrtiilor clasate, documentelor etc. ◊ C. filatelic = carnet cu file de carton pe care sînt lipite orizontal benzi de celofan, libere în partea superioară, în care se păstrează mărcile poștale. 2. Utilaj folosit pentru separarea gravimetrică a substanțelor minerale utile pe clase ce conțin granule de dimensiuni egale sau care au aceeași viteză de cădere.