6 definiții pentru clarobscur (adj.) clar-obscur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clarobscúr [At: MACEDONSKI, O. I, 65 / Pl: ~uri, ~e sn / E: fr clair-obscur] 1 sn Procedeu grafic și pictural cu care se redau volumele prin distribuirea gradată a umbrei și a luminii sau prin efecte de contrast puternice. 2 sn Pictură sau gravură de lemn realizată în mai multe nuanțe ale aceleiași culori. 3-4 smf, a (Spațiu) în care lumina se amestecă cu întunericul.

CLAROBSCÚR s. n. Procedeu de distribuire a umbrei și luminii pe suprafața unui tablou, în așa fel încît raportul dintre ele să marcheze fie un echilibru, fie preferința pentru zona de umbră a obiectelor reprezentate. Rembrandt este un maestru al clarobscurului. ◊ (Adjectival) Și-n umbra Cea clarobscură-a stîlpilor de neauă Văzut-am o copilă dulce-înaltă, Subțire ca-ntruparea unui crin. EMINESCU, O. IV 107. (Fig.) Subiectul nu reiese destul în relief pe fondul clarobscur al școalei germane. MACEDONSKI, O. IV 71.

CLAROBSCÚR, -Ă adj. (Pict.) Care cuprinde zone de umbră și de lumină în contrast puternic. // s.n. Efect artistic de contrast produs prin distribuția luminii și a umbrei profunde într-un tablou. ♦ Pictură monocromă care, pentru a obține efect, folosește contrastul dintre lumină și umbră. [După it. chiaroscuro, fr. clair-obscur].

*clar-obscúr n., pl. urĭ saŭ e (după fr. clair-obscur și it. chiaroscúro). În pictură, imitațiunea efectuluĭ pe care-l produce lumina pe suprafețele pe care le bate și lăsînd în umbră pe cele pe care nu le bate. V. grafit 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clar-obscur, clar-obscuri pl. m., clar-obscure pl. f.

Intrare: clarobscur (adj.)
clarobscur1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clarobscur
  • clarobscurul
  • clarobscuru‑
  • clarobscu
  • clarobscura
plural
  • clarobscuri
  • clarobscurii
  • clarobscure
  • clarobscurele
genitiv-dativ singular
  • clarobscur
  • clarobscurului
  • clarobscure
  • clarobscurei
plural
  • clarobscuri
  • clarobscurilor
  • clarobscure
  • clarobscurelor
vocativ singular
plural
clar-obscur adjectiv
adjectiv compus
Surse flexiune: IVO-III
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clar-obscur
  • clar-obscurul
  • clar-obscu
  • clar-obscura
plural
  • clar-obscuri
  • clar-obscurii
  • clar-obscure
  • clar-obscurele
genitiv-dativ singular
  • clar-obscur
  • clar-obscurului
  • clar-obscure
  • clar-obscurei
plural
  • clar-obscuri
  • clar-obscurilor
  • clar-obscure
  • clar-obscurelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clarobscur (adj.) clar-obscur

  • 1. pictură Care cuprinde zone de umbră și de lumină în contrast puternic.
    surse: DN 2 exemple
    exemple
    • Și-n umbra Cea clarobscură-a stîlpilor de neauă Văzut-am o copilă dulce-înaltă, Subțire ca-ntruparea unui crin. EMINESCU, O. IV 107.
      surse: DLRLC
    • figurat Subiectul nu reiese destul în relief pe fondul clarobscur al școalei germane. MACEDONSKI, O. IV 71.
      surse: DLRLC

etimologie: