10 definiții pentru clapcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clápcă sf [At: ISPIRESCU, L. 128 / Pl: ~pci / E: bg клапка] (Îvp) 1 Capcană. 2 (Îe) A trage ~pa A înșela.

CLÁPCĂ, clăpci, s. f. (Pop.) Cursă, capcană. – Din bg. klapka.

CLÁPCĂ, clăpci, s. f. (Pop.) Cursă, capcană. – Din bg. klapka.

CLÁPCĂ s. f. (Rar) Cursă, capcană. Toate mrejele lui rămăseseră de rîs; căci [fata] nu dete în clapca în care o împingea spurcatul. ISPIRESCU, L. 128.

clapcă f. cursă: a se feri să nu dea în clapcă ISP. [V. clapc!].

clápcă f., pl. e saŭ clăpcĭ (pol. ceh. klapka, bg. sîrb. klopka, id. V. clapă). Vest. Clupsă, capcană.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clápcă (pop.) s. f., g.-d. art. clắpcii; pl. clăpci

clápcă s. f., g.-d. art. clăpcii; pl. clăpci

clápcă s. f., pl. clapce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLÁPCĂ s. v. capcană, cursă, prinzătoare.

clapcă s. v. CAPCANĂ. CURSĂ. PRINZĂTOARE.

Intrare: clapcă
clapcă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clapcă
  • clapca
plural
  • clăpci
  • clăpcile
genitiv-dativ singular
  • clăpci
  • clăpcii
plural
  • clăpci
  • clăpcilor
vocativ singular
plural
clapcă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clapcă
  • clapca
plural
  • clapce
  • clapcele
genitiv-dativ singular
  • clapce
  • clapcei
plural
  • clapce
  • clapcelor
vocativ singular
plural

clapcă

etimologie: