PRINZĂTOARE, prinzători, s. f. (Rar) Cursă de prins păsări. V. capcană. Ai fost și tu vînător într-o vreme, însă de vrăbii, pițigoi și sticleți, cu praștia, cu cleiul și prinzătoarea. PAS, Z. I 209.

PRINZĂTOARE ~ f. rar Cursă de prins păsări. /a prinde + suf. ~ătoare

prinzătoare f. unealtă de prins: cursă.

prinzătoáre f., pl. orĭ. Instrument de prins animale, maĭ ales păsărele: un scatiŭ în prinzătoare (V. capcană, cursă). Instrument de fixat rufele pe frînghie (un lemnișor despicat orĭ doŭă lemnișoare cu resort) ca să nu le ĭa vîntu (numit și cuĭ de rufe saŭ cîrlig de rufe și sclimpuș).

PRINZĂTOR, -OARE, prinzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care prinde, care apucă sau înhață. 2. S. f. (Rar) Cursă de prins păsări. 3. S. n. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. – Prinde + suf. -ător.

prinzător, ~oare [At: DRLU / Pl: ~i, ~oare / E: prinde + -ător] 1 a Care apucă. 2 a Care capturează. 3 sm Persoană care prinde pe cineva care vrea să fugă, să facă ceva reprobabil etc. 4 sm Persoană care se ocupă cu capturarea păsărilor sau a animalelor sălbatice vii. 5 sm (Spc) Copil care, în unele jocuri, aleargă după ceilalți copii pentru a-i prinde. 6 sm Copil care, la unele jocuri, prinde mingea și o aruncă într-o groapă făcută în pământ. 7 sf Cursă de prins păsări sau alte animale. 8 sf Unealtă sau loc special amenajat pentru prins pește. 9 sf (Spc) Cursă de prins păsări, de forma unei duble colivii, în care un compartiment este ocupat de o pasăre cântătoare în captivitate, iar celălalt compartiment, cu un perete mobil deschis, are rol de momeală pentruo pasăre liberă care, intrată în el, este prinsă prin închiderea peretelui mobil. 10 sf (Îvr) Închisoare. 11 sf (Trs) Săculeț făcut dintr-o pânză rară și groasă în care se pune cașul la scurs sau prin care se storc fagurii. 12 sn (Pan) Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. 13 s (Pop; pan) Grindă principală care leagă căpriorii unei case țărănești. 14 snf (Reg; pan) Lemn care leagă ceafa jugului de policioară Si: (reg) bulfeu. 15 sf (Reg; pan) Mâner la coasă. 16 sf (Reg; pan) Fiecare dintre cele două bare de lemn care fixează părțile laterale ale războiului de țesut sau tălpile războiului de țesut una de alta Si: (pop) chingă, (reg) prinsoare. 17 sf (Buc; pan) Tindeche la războiul de țesut manual. 18 s (Reg; pan) Unealtă de tors nedefinită mai îndeaproape. 19 sf (Pan; îs) ~oare de muște Fâșie de pânză sau de hârtie, îmbibată cu o materie lipicioasă, care servește la prinderea muștelor.

PRINZĂTOR, -OARE, prinzători, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care prinde, care apucă sau înhață. 2. S. f. (Rar) Cursă de prins păsări. 3. S. n. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. – Prinde + suf. -ător.

prinzătoare (capcană) (rar) s. f., g.-d. art. prinzătorii; pl. prinzători

prinzătoare (capcană) (rar) s. f., g.-d. art. prinzătorii; pl. prinzători

prinzătoare (capcană) s. f., g.-d. art. prinzătorii; pl. prinzători

PRINZĂTOARE s. v. capcană.

PRINZĂTOARE s. capcană, cursă, (reg.) clapcă, (înv.) mreajă, silță, (înv., în Olt., Ban. și Transilv.) clucsă. (~ de prins animale sălbatice.)