9 definiții pentru cladocer

cladocér sm [At: DEX2 / Pl: ~i E: fr cladocerès] 1 (Lpl) Ordin de crustacee foarte mici, adaptate la înot. 2 Crustaceu din ordinul cladocerelor (1).

CLADOCÉR, cladocere, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee mici, cu corpul cuprins într-o carapace și cu antene ramificate, adaptate la înot; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. cladocère.

CLADOCÉR, cladoceri, s. m. (La pl.) Ordin de crustacee foarte mici adaptate la înot; (si la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. cladocères.

Mai plauzibilă varianta s.n. indicată de celelalte surse. - gall

cladocér s. n., pl. cladocére

cladocér s. n., pl. cladocére

CLADOCÉRE s. n. pl. subordin de crustacee acvatice mici, care intră în compunerea planctonului de apă dulce, cu antenele mari și înfurcate, ca mijloc de locomoție. (< fr. cladocères)

CLADOCÉR ~e n. 1) la pl. Subordin de crustacee inferioare care populează apele dulci și servesc drept hrană pentru puietul de pește. 2) Animal din acest subordin. /<fr. cladoceres


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLADOCÉR (‹ fr. {i}; {s} gr. klados „ramură” + keras „corn”) s. n. (la pl.) Ordin de crustacee foarte mici, cu corpul cuprins într-o carapace și cu antene ramificate, adaptate la înot; (și la sg.) animal din acest ordin (ex. dafnia). Sin. filopod.

CLADO- „ramură, mlădiță, lăstar, tulpină”. ◊ gr. klados „tulpiniță, ramură, lăstar” > fr. clado-, it. id., engl. id., germ. klado- > rom. clado-.~cere (v. -cer1), s. n. pl., ordin de crustacee inferioare planctonice, mărunte, cu corpul cuprins într-o carapace și avînd pe cap două perechi de antene mari, adaptate la înot; ~distrofie (v. dis-, v. trofie), s. f., dezvoltare inegală și teratologică a ramurilor; ~fil (v. -fil2), s. n., 1. Ramură cu înfățișare foliacee, dar de origine caulinară. 2. Tulpină sau ramură asimilatoare dilatată, de forma unei frunze; ~for (v. -for), s. n., partea tulpinii care poartă ramurile inflorescenței; ~fore (v. -for), s. f. pl., ordin de alge verzi filamentoase, ramificate dihotomic, care trăiesc pe pietre sau pe sol, creșterea în lungime făcîndu-se terminal; ~gen (v. -gen1), adj., (despre organe vegetale) care este produs de ramură; ~geneză (v. -geneză), s. f., ramificarea direcțiilor evolutive în filogeneză; ~manie (v. -manie), s. f., proliferare teratologică a ramurilor; ~podiu (v. -podiu), s. n., suport sau trunchi ramificat; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere anormală a ramurilor.

Intrare: cladocer
cladocer (pl. -e)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cladocer cladocerul
plural cladocere cladocerele
genitiv-dativ singular cladocer cladocerului
plural cladocere cladocerelor
vocativ singular
plural
cladocer (pl. -i) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cladocer cladocerul
plural cladoceri cladocerii
genitiv-dativ singular cladocer cladocerului
plural cladoceri cladocerilor
vocativ singular
plural