8 definiții pentru clătit (clătire)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clătit1 sn [At: CORESI, EV. 142/16 / Pl: ~uri / E: clăti] 1 (Înv; pbl) Atingere. 2 (Înv) Mișcare. 3 Clătire (8).

CLĂTÍT1 s. n. Clătire. – V. clăti.

CLĂTÍT1 s. n. Clătire. – V. clăti.

CLĂTÍT1 s. n. Clătire. Clătitul rufelor.

clătit n. 1. lucrarea de a clăti; 2. rezultatul clătirii vaselor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂTIT s. clătire, limpezire, limpezit. (~ rufelor.)

Intrare: clătit (clătire)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clătit
  • clătitul
  • clătitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • clătit
  • clătitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clătit (clătire)

etimologie:

  • vezi clăti
    surse: DEX '09 DEX '98