6 definiții pentru clătinat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clătinát1 sn [At: HERZ.-GHER., M. IV, 232 / Pl: ~uri / E: clătina] 1-6 Clătinare (1-6).

CLĂTINÁT s. n. Clătinare. – V. clătina.

CLĂTINÁT s. n. Clătinare. – V. clătina.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂTINÁT s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură.

CLĂTINAT s. 1. clătinare, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit un ~ puternic.) 2. clătinare, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.)

Intrare: clătinat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clătinat
  • clătinatul
  • clătinatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • clătinat
  • clătinatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clătinat (s.n.)

etimologie:

  • vezi clătina
    surse: DEX '09 DEX '98