14 definiții pentru cislă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CISLĂ, cisle, s. f. (În Evul Mediu) 1. Cotă-parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunități dintr-o sumă plătită în comun; repartizare a dărilor fixată de obștea satului, proporțional cu averea fiecăruia. 2. Întrunire, sfat (sătesc), adunat de obicei pentru stabilirea cislei (1). – Din sl. čislo „număr”.

cislă sf [At: PSALT. 309/25 / Pl: ~le / E: vsl число] (Înv) 1 Număr. 2 Zodie. 3 (Îe) Fără ~ Nenumărat. 4 Carte din Vechiul Testament. 5 Calcul prin care se stabilește cât se cuvine să plătească fiecare membru al unei obști din impozitul comun. 6 Stabilire a dărilor în funcție de avere, în urma recensământului. 7 Cotă-parte de bir care revine unei persoane sau unei comunități. 8 Impozit pentru arendarea unei pășuni. 9 (Mol) Întrunire a sătenilor în care se hotărăște (la mutarea vitelor de pe o pășune pe alta) cât trebuie să plătească fiecare pe cap de vită. 10 Meserie. 11 (Trs) Fantezie.

CISLĂ, cisle, s. f. (În orânduirea feudală) 1. Cotă-parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunități dintr-o sumă plătită în comun; repartizare a dărilor fixată de obștea satului, proporțional cu averea fiecăruia. 2. Întrunire, sfat (sătesc), adunat de obicei pentru stabilirea cislei (1). – Din sl. čislo „număr”.

CISLĂ, cisle, s. f. 1. (Mold., popular) Sfat. Stăteau cîțiva flăcăi la cislă. SADOVEANU, O. VI 67. Unde sînt frații romani?Fac cislă colea-n crîșmă. ALECSANDRI, T. I 249. ◊ Fig. Aici, la vatra noastră din vremea verii se suie lupii, fac cislă și urlă. SADOVEANU, N. F. 78. ♦ Grup (de oameni); tagmă. Un foc uriaș de vreascuri varsă valuri roșii de lumină peste cisla cărăușilor. SADOVEANU, O. I 283. 2. (Învechit) Cotă-parte care revenea fiecăruia dintr-o sumă (impozit sau cheltuială) plătită în comun; repartizare proporțională a dărilor, fixată de obștea satului după avere. Cisle pentru plata datoriilor statului. ODOBESCU, S. II 44. Și pe Gheorghe mi-l scria, Și la cislă-l așeza. PĂSCULESCU, L. P. 275.

CISLĂ ~e f. înv. 1) Cotă-parte de impozit repartizată proporțional de obștea satului. ~ a cărăușilor. 2) Adunare obștească pentru stabilirea părții de impozit ce revenea fiecărei persoane. ◊ A face ~ a ține sfat. /<sl. țislo

cislă f. 1. repartizarea contribuțiunilor, cotizațiune; obștea se aduna dumineca în sobor la ușa bisericii și făcea cislă punând asupra fiecărui sătean o dare potrivită cu starea și cu puterea sa: fac cislă colea în crâșmă AL.; 2. fig. Mold. consfătuire între țărani: a face cislă. [Slav. ČISLO, număr].

císlă f., pl. e (vsl. čislo, număr. V. cinste, cin). Vechĭ. Împărțirea biruluĭ (cu care ocaziune obștea se aduna duminica la ușa bisericiĭ și hotăra cît are de plătit fiecare). Azĭ. Fig. Taĭfas: făceaŭ cislă la crișmă. Teapă, meserie, treaptă socială: eraŭ toțĭ de o cislă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cislă (înv.) s. f., g.-d. art. cislei; pl. cisle

cislă s. f., g.-d. art. cislei; pl. cisle

cislă s. f., g.-d. art. cislei; pl. cisle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cislă (cisle), s. f.1. (Înv.) Număr, cantitate. – 2. Socoteală. – 3. Cotă, procent parte. Sl. čislo „număr” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 57). – Der. cislaș, s. n. (contribuabil); cislui, vb. (a fixa prețul, a estima; a împărți, a fixa cota; a discuta, a dezbate); cisluială, s. f. (fixare a unui preț; împărțire); cisluitor, s. m. (perceptor). Toate cuvintele sînt învechite.

Intrare: cislă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cislă
  • cisla
plural
  • cisle
  • cislele
genitiv-dativ singular
  • cisle
  • cislei
plural
  • cisle
  • cislelor
vocativ singular
plural
țislă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cislă, cislesubstantiv feminin

în Evul Mediu
  • 1. Cotă-parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunități dintr-o sumă plătită în comun; repartizare a dărilor fixată de obștea satului, proporțional cu averea fiecăruia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cisle pentru plata datoriilor statului. ODOBESCU, S. II 44. DLRLC
    • format_quote Și pe Gheorghe mi-l scria, Și la cislă-l așeza. PĂSCULESCU, L. P. 275. DLRLC
  • 2. Întrunire, sfat (sătesc), adunat de obicei pentru stabilirea cislei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stăteau cîțiva flăcăi la cislă. SADOVEANU, O. VI 67. DLRLC
    • format_quote Unde sînt frații romani? – Fac cislă colea-n crîșmă. ALECSANDRI, T. I 249. DLRLC
    • format_quote figurat Aici, la vatra noastră din vremea verii se suie lupii, fac cislă și urlă. SADOVEANU, N. F. 78. DLRLC
    • 2.1. Grup (de oameni). DLRLC
      • format_quote Un foc uriaș de vreascuri varsă valuri roșii de lumină peste cisla cărăușilor. SADOVEANU, O. I 283. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.