20 de definiții pentru ciorchine

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIORCHÍNE, ciorchini, s. m. Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de-a lungul căruia se înșiră numeroase ramificații cu flori; racem, grapă; grupare de fructe așezate în mod corespunzător cu inflorescența descrisă mai sus; spec. strugure. [Var.: ciorchínă s. f.] – Et. nec.

CIORCHÍNE, ciorchini, s. m. Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de-a lungul căruia se înșiră numeroase ramificații cu flori; racem, grapă; grupare de fructe așezate în mod corespunzător cu inflorescența descrisă mai sus; spec. strugure. [Var.: ciorchínă s. f.] – Et. nec.

ciorchine sm [At: ODOBESCU, ap. TDRG / V: ~chin, ~nă1 sf ~rpin, ciorpi sf / Pl: ~ni / E: nct] 1 Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de-a lungul căruia se înșiră numeroase ramificații cu flori Si: grapă, racem. 2 Grupare de fructe așezate în ciorchine (1). 3 (Pex) Strugure. 4-5 (Îs) ~nă crăcănată (Soi de) strugure cu boabe rare de culoare cenușie, moi și dulci. 6 Flori dese care cresc în mănunchi Si: mănunchi. 7 Fruct al bradului Si: cucuruz. 8 (Fig; d. insecte; îe) A sta ~ A fi așezate în formă de ciorchine (1).

CIORCHÍNE, ciorchini, s. m. Grupare de flori sau de fructe (îndeosebi la vița de vie) așezate unele lîngă altele de-a lungul aceluiași cotor; p. ext. strugure. V. ciucure, mănunchi. Ciorchinii erau încă verzi, de un verde acru. CAMIL PETRESCU, N. 73. Viile se mlădiau, încărcate cu ciorchini, pe aracii plecați puțin de greutatea rodului. DELAVRANCEA, S. 215. Fig. Ciorchini de mercenari păzesc la porți. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 161, 11/2. Copiii stăteau ciorchini, pe garduri, se urcaseră în pomii din vecinătate. CAMILAR, TEM. 47. – Variante: ciorchín s. m., ciorchínă, ciorchine (ȘEZ. II 216), s. f.

CIORCHÍNE ~i m. 1) Inflorescență cu flori grupate pe o axă centrală. ~ de vâzdoagă. 2) (mai ales la vița de vie) Grup de fructe dezvoltate dintr-o inflorescență; strugure. ~ de fragă. [Sil. cior-chi-] /<lat. circ[u]lină

CIORCHÍNĂ s. f. v. ciorchine.

ciorchină f. mănunchiu de fructe sau de flori purtate de acelaș cotor: ciorchină de struguri. [Origină necunoscută].

cĭorchín și -íne m. și -ínă f., pl. e (var. din cĭochină orĭ cĭucure orĭ din chicĭură, că strugurele e ca un cîrlig orĭ ca un canaf). Strugure: boziĭ pocîltițĭ de cĭorchine oacheșe (CL. 1910, jubilar, 203). – La Delv. un cĭorchine și niște cĭorchine. În est cĭorchină, în Olt. cĭurchină (pl. e și ĭ), înseamnă „scheletu strugureluĭ”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+ciorchine1 (fam.) adv. (a se strânge/sta ~)

ciorchine2 s. m., art. ciorchinele; pl. ciorchini, art. ciorchinii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIORCHÍNE s. (BOT.) 1. grapă, racem. (~le este un tip de inflorescență.) 2. v. strugure.

CIORCHINE s. (BOT.) 1. grapă, racem. (~ este un tip de inflorescență.) 2. strugure, (prin Ban.) scălan. (A mîncat un ~ cam acrișor.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciorchínă (ciorchíni), s. f. – Tip de inflorescență, racem, grapă. – Var. ciorchin(e). De la cioc, cu suf. -ină, și cu infixul r ca în fișcăfrișcă, fîțîifîrțîi, etc., cf. ciochină, și it. ciocca „ciorchine.” Der. de la cerc (Pușcariu, Dacor., VI, 309-13; DAR), sau de la un lat. *circulina (Densusianu, GS, V, 173), este mai puțin probabilă. Cihac, II, 53, semnala deja o înrudire cu ciochină.Der. ciorchinos, adj. (abundent, bogat în ciorchini).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciorchine, ciorchini s. m. (er.) aparatul genital bărbătesc.

Intrare: ciorchine
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciorchine
  • ciorchinele
plural
  • ciorchini
  • ciorchinii
genitiv-dativ singular
  • ciorchine
  • ciorchinelui
plural
  • ciorchini
  • ciorchinilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciorchin
  • ciorchinul
plural
  • ciorchini
  • ciorchinii
genitiv-dativ singular
  • ciorchin
  • ciorchinului
plural
  • ciorchini
  • ciorchinilor
vocativ singular
plural
ciorchină substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciorchi
  • ciorchina
plural
  • ciorchini
  • ciorchinile
genitiv-dativ singular
  • ciorchini
  • ciorchinii
plural
  • ciorchini
  • ciorchinilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciorchine, ciorchinisubstantiv masculin

  • 1. Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de-a lungul căruia se înșiră numeroase ramificații cu flori; grupare de fructe așezate în mod corespunzător cu inflorescența descrisă mai sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ciorchinii erau încă verzi, de un verde acru. CAMIL PETRESCU, N. 73. DLRLC
    • format_quote Viile se mlădiau, încărcate cu ciorchini, pe aracii plecați puțin de greutatea rodului. DELAVRANCEA, S. 215. DLRLC
    • format_quote figurat Ciorchini de mercenari păzesc la porți. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 161, 11/2. DLRLC
    • format_quote figurat Copiii stăteau ciorchini, pe garduri, se urcaseră în pomii din vecinătate. CAMILAR, TEM. 47. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.