8 definiții pentru ciomăgar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciomăgár sm [At: DA / Pl: ~i / E: ciomag + -ar] (Pfm) 1 Copil bătăuș. 2 Copil certăreț.

CIOMĂGÁR, ciomăgari, s. m. (Fam.) Ciomăgaș. – Ciomag + suf. -ar.

CIOMĂGÁR, ciomăgari, s. m. (Fam.) Ciomăgaș. – Ciomag + suf. -ar.

CIOMĂGÁR, ciomăgari, s. m. Ciomăgaș.

CIOMĂGÁR ~i m. pop. Persoană înclinată spre bătaie (cu ciomagul). /ciomag + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciomăgár s. m., pl. ciomăgári

ciomăgár s. m., pl. ciomăgári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOMĂGÁR s. v. bătăuș.

CIOMĂGAR s. bătăuș, ciomăgaș, (reg.) bătaci, (înv.) dalcauc, (arg.) mardeiaș. (Un ~ ordinar.)

Intrare: ciomăgar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciomăgar
  • ciomăgarul
  • ciomăgaru‑
plural
  • ciomăgari
  • ciomăgarii
genitiv-dativ singular
  • ciomăgar
  • ciomăgarului
plural
  • ciomăgari
  • ciomăgarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)