17 definiții pentru ciolpan
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIOLPAN, ciolpani, s. m. (Pop.) Trunchi de arbore fără crengi (și uscat), rămas în pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân. – Et. nec.
CIOLPAN, ciolpani, s. m. (Pop.) Trunchi de arbore fără crengi (și uscat), rămas în pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
ciolpan sm [At: ARHIVA R. II, 71/26 / V: ciul~ / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Ciot (1). 2 Arbore rupt (sau tăiat) de la jumătate în sus Si: cioatfă, ciomp, ciomplen, ciung. 3 Copac bătrân care stă încă în picioare. 4 (Lpl) Ramuri dintr-un copac rupt de vânt, fără crengi și frunze. 5 (Pex) Prun bătrân. 6 Tufan (2). 7 (Pex) Picior. 8 (Pex) Om mare și diform.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOLPAN, ciolpani, s. m. (Popular) Trunchi de arbore fără crengi, rămas în pămînt (v. buștean); arbore rupt de vînt; arbore bătrîn. Poiana aceasta va ținea în lung și în larg ca un ceas și mai bine, în care nu se află altă nimică, fără pietre și cimbru sălbatic; sînt și niște ciolpani de gîrniță. ARHIVA R. II 71. Mă gîndesc la Calafat, La ciolpanul dărîmat, De scumpe arme-ncărcat. TEODORESCU, P. P. 298.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOLPAN ~i m. pop. 1) Trunchi de arbore uscat, rămas în pământ. 2) Arbore bătrân. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciolpan n. trunchiu rămas în pământ, ale cărui ramuri au fost rupte de vânt sau putrezite prin vechime: la craca ciolpanului, la cuibul șoimanului POP. [Dintr’un primitiv ciop, trunchiu (cf. ciopârtă)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭolpán (sud) și cĭorcán (nord) m. (cp. cu turc. colpa, stîngacĭ). Copac uscat, osiac (rev. I. Crg. 4, 390). Îșĭ cunoaște cĭoara cĭolpanu, se zice despre un om cînd trage la teapă orĭ despre un copil cînd se arată vrednic de tată-su. Fig. Iron. Om înalt și slab, cocîrlă. V. butuc, cĭump, hașcă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ciorcan sm vz ciolpan corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciulpan sm vz ciolpan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭorcán, V. cĭolpan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cĭulpán, V. cĭolpan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciolpan (pop.) s. m., pl. ciolpani
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciolpan (pop.) s. m., pl. ciolpani
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciolpan s. m., pl. ciolpani
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ciolpan (ciolpani), s. m. – Trunchi de copac; se spune mai ales despre partea de jos a copacului căzut, care rămîne cu rădăcina. – Var. ciulpan, ciorpan. Probabil din sl. čerpŭ „așchie, bucățică de lemn.” Din aceeași rădăcină derivă ciorpec, s. n. (scîndurică negeluită pentru acoperișuri), cf. Berneker 147 și DAR.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciolpan (ciulpan), ciolpani, s.m. (pop.) 1. trunchi de arbore fără crengi, uscat și rămas la pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân; cioată, ciung, ciompleu, ciomp. 2. picior, crac. 3. om mare și diform.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciolpan, ciolpani, s.m. (reg.) 1. Trunchi de arbore fără crengi, uscat și rămas în pământ; cioată, ciung. 2. Om mare și diform. ■ (onom.) Ciolpan, nume de familie frecvent în zona Vișeu. – Dintr-un primitiv ciop „trunchi” (Șăineanu); comp. cu tc. colpa „stângaci”; probabil din sl. čerpǔ „așchie, bucată de lemn” (DER).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciolpan, ciolpani, s.m. – (reg.) 1. Trunchi de arbore fără crengi, uscat și rămas în pământ; cioată, ciung. 2. Om mare și diform. ♦ (onom.) Ciolpan, nume de familie frecvent în zona Vișeu (487 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (DEX, MDA); dintr-un primitiv ciop „trunchi” (Șăineanu, 1929); comp. cu tc. colpa „stângaci”; probabil din sl. čerpǔ „așchie, bucată de lemn” (DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ciolpan, ciolpanisubstantiv masculin
- 1. Trunchi de arbore fără crengi (și uscat), rămas în pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Poiana aceasta va ținea în lung și în larg ca un ceas și mai bine, în care nu se află altă nimică, fără pietre și cimbru sălbatic; sînt și niște ciolpani de gîrniță. ARHIVA R. II 71. DLRLC
- Mă gîndesc la Calafat, La ciolpanul dărîmat, De scumpe arme-ncărcat. TEODORESCU, P. P. 298. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09