cioșmoli [At: CREANGĂ, P. 114 / V: (reg) ~osm~, ~ozm~, ciosmăli, ~măli, ~șom~ / Pzi: ~lesc / E: nct] (Reg) 1 vt A mesteca urât. 2 vi (Îf ciosmoli) A trage de părul cuiva. 3 vt A gusta. 4 vr A se zvârcoli (în așternut). 5 vr (D. porci) A-și căuta culcușul Si: (reg) A se gozăi, a se tăvăli Cf ciorcioli. 6 vr A se codi.

CIOȘMOLI, cioșmolesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în așternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [Var.: cioșmăli vb. IV] – Et. nec.

A SE CIOȘMOLI mă ~esc intranz. pop. 1) A se suci în toate părțile (de neastâmpăr); a nu sta locului; a se zvârcoli; a se frământa; a se agita. ~ în pat. 2) A sta în cumpănă; a nu se putea hotărî; a șovăi; a se codi; a se foi; a pendula; a ezita; oscila. /Orig. nec.

cioșmoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cioșmolesc, imperf. 3 sg. cioșmolea; conj. prez. 3 sg. și pl. cioșmolească

cioșmoli (-esc, -it), vb. – 1. A face zgomot mîncînd. – 2. A se agita, a se frămînta. 3. A șovăi, a se codi. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 9), cf. moșmoli.

CIOȘMOLI vb. v. agita, codi, ezita, frământa, neliniști, pregeta, șovăi, zbuciuma, zvârcoli.

cioșmoli, cioșmolesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se frământa, a se agita, a se zbuciuma, a se zvârcoli (în așternut); (despre porci) a se tăvăli în noroi, a se înnămoli. 2. a se codi, a ezita (să facă ceva). 3. a mesteca ceva în gură, a molfăi. 4. a gusta de ici și colo; a linchi.