18 definiții pentru cicoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cicoare1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 310 2/22 / V: ~ră, ~corie, țicorie / Pl: ~ori / E: ml *cichoria] 1 (Bot) Planta erbacee Cichorium intybus, cu flori albastre, trandafirii sau albe, din a cărei rădăcină se fabrică surogat de cafea. 2 Surogat de cafea din rădăcina cicorii (1). 3 (Bot; reg; îc) ~-de-iarnă Odolean (Valeriana officinalis). 4 (Bot; reg; îc) ~-de-grădină Andivă (Cicorium endivia). corectată

cicoáre2 sf [At: MARIAN, INS. 456 / V: ~ră / Pl: ~óri / E: ml *cicala] (Ent; reg) Insecta (Cicada orni) galbenă-castanie, cu spinarea neagră, cu aripile străvezii și lungi, cu capul lat și cu ochii mari, care scoate un țârâit asemănător cu al greierelui.

CICOÁRE1, cicori, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori albastre, trandafirii sau albe, cultivată pentru rădăcinile sale (Cichorium intybus).Cicoare de grădină = andivă. 2. Surogat de cafea preparat din rădăcina plantei descrise mai sus. – Lat. *cichoria (= cichorium).

CICOÁRE1, cicori, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori albastre, trandafirii sau albe, cultivată pentru rădăcinile sale (Cichorium intybus).Cicoare de grădină = andivă. 2. Surogat de cafea preparat din rădăcina plantei descrise mai sus. – Lat. *cichoria (= cichorium).

CICOÁRE2, cicori, s. f. Insectă galbenă-castanie, cu spinarea neagră, cu aripile străvezii și lungi, cu capul lat și cu ochii mari (Cicada orni).Lat. *cicala (= cicada).

CICOÁRE2, cicori, s. f. Insectă galbenă-castanie, cu spinarea neagră, cu aripile străvezii și lungi, cu capul lat și cu ochii mari (Cicada orni).Lat. *cicala (= cicada).

CICOÁRE, cicori, s. f. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albastre (mai rar trandafirii sau albe), din rădăcina căreia se prepară un surogat de cafea Cichorium Intybus). Pe marginile drumului se înălțau flori de cicoare, întristate, închise de căldură.. SANDU-ALDEA, U. P. 57. Frunză verde de cicoare, Cînd văzui vara cu soare, Cătat-am pădurea deasă, Ca să țin cu dînsa casă. ALECSANDRI, P. P. 255. ◊ (Adesea folosit ca termen de comparație pentru culoarea albastră) Lelițele mele de la Păstrăveni, bălăi și cu ochii ca cicoarea, sămănau mamei. SADOVEANU, N. F. 6. Ochii unui înger scump Au’albăstriii de cicoare. COȘBUC, P. I 49. ◊ Fig. ochii sclavei zării cicori albastre. MACEDONSKI, O. I 139. 2. Surogat de cafea preparat din rădăcina plantei descrise mai sus.

CICOÁRE1 ~óri f. 1) Plantă erbacee medicinală cu tulpina erectă și ramificată, cu frunze adânc și neregulat crestate și cu flori albastre. 2) Surogat de cafea preparat din rădăcina acestei plante. [G.-D. cicorii; Sil. ci-coa-] /<lat. cichoria

CICOÁRE2 ~óri f. Insectă de talie medie, cu aripi străvezii, mai lungi decât corpul, care produce un țârâit strident și monoton; cicadă. /<lat. cicala

cicoare f. plantă ale cării frunze crețe se mănâncă ca salată, iar din rădăcina-i, prăjită și pisată, se fabrică surogatul de cafea (Cichorium inthybus). [Lat CICHOREA].

cicoáre f., pl. orĭ (lat. cichoréa, cichoria, cl. cichoréum și cichórium, d. vgr. kihórion, kihóreia; it. cicórèa, cicória, de unde fr. chicorée). O plantă din familia compuselor (cichórium endivia, cicoare de grădină și cichórium intubus, cicoare ordinară). Frunzele ei se mănîncă ca salată. Din rădăcina eĭ se face surogatu de cafea, și de aceĭa „cicoare” se zice și îld. surogat de cafea. La Ch N. I, 81 ș. a. cicoară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cicoáre s. f., g.-d. art. cicórii; pl. cicóri

cicoáre (plantă, insectă) s. f., g.-d. art. cicórii; pl. cicóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CICOÁRE s. (ENTOM.; Cicada orni) (reg.) greier-de-toamnă.

CICOÁRE s. v. păpădie.

CICOARE s. (ENTOM.; Cicada orni) (reg.) greier-de-toamnă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cicoáre (cicóri), s. f. – Plantă erbacee cu flori albastre (Cichorium Intybus). Lat. *cĭchōria, pl. de la cĭchōrium (< gr. ϰιχώριον), cf. alb. koré (Pușcariu 360; Meyer 201; Candrea-Dens., 336; Philippide, II, 636; Diculescu, Elemente, 483).

cicoáre (cicóri), s. f. – Insectă, greiere. – Megl. țicoari. Lat. *cĭcāla, forma vulg. în loc de cĭcāda (Pușcariu, RF, I, 270; DAR); cf. alb. kjingalë, it. cicala, prov. cigala, sp. cigarra. Rezultatul normal (*cicară) pare să fi suferit influența cuvîntului anterior. Cf. și cicăli.

Intrare: cicoare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cicoare
  • cicoarea
plural
  • cicori
  • cicorile
genitiv-dativ singular
  • cicori
  • cicorii
plural
  • cicori
  • cicorilor
vocativ singular
plural