21 de definiții pentru chilnă / chelnă chelnă chilină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chílnă sf vz chelnă

CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Din pol. kielnia [wozowa].

CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Din pol. kielnia [wozowa].

CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Popular) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, pe care șade cel ce mînă caii și în care se păstrează diferite obiecte; chichița de sub capra vizitiului. Vîrtejele stăteau cuminți în chilna carului, gata parcă să sară jos, să pună umărul și să-l ridice în sus de-o roată. HOGAȘ, DR. II 39. A început a cotrobăi prin chilna căruței să găsească niște frînghie. CREANGĂ, P. 125. 2. Partea de dinainte sau mai ales de dinapoi, adăugată la coșul căruței. Tînănd cel smead scăpăra de neastîmpăr în chilna de dinapoi a căruței căzăcești, unde stătea ascultînd. SADOVEANU, N. P. 14. Popa și dascălul se așezară în chilna de dinainte [a carului]. DUNĂREANU, CH. 99. – Variante: (învechit) chilínă (SADOVEANU, Z. C. 82), chílnă (TEODORESCU, P. P. 151) s. f.

CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, pe care șade cel ce mână caii. 2. Partea de dinainte sau de dinapoi, adăugată la coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Pol. kielnia[wozowa].

CHÍLNĂ ~e f. pop. 1) Ladă sau scândură într-o trăsură care servește drept scaun vizitiului. 2) Partea din spate, mobilă, care închide coșul unui car sau al unei căruțe; codârlă. [Var. chelnă] /<pol. kielnia

chilínă1 sf vz chilnă

chilínă2 sf vz chinină

CHÉLNĂ s. f. v. chilnă.

CHÉLNĂ s. f. v. chilnă.

CHÉLNĂ s. f. v. chilnă.

CHILÍNĂ s. f. v. chilnă.

CHILÍNĂ s. f. v. chilnă.

CHILÍNĂ s. f. v. chilnă.

CHILÍNĂ s. f. v. chilnă.

chelnă (chilnă) f. Mold. codârla sau fundul carului: a început a cotrobăi prin chilna căruței CR. [Pol. KIELNIA].

chélnă și chílnă f., pl. e (rut. kélnĕa, pol. kielnia, ceh. kelna, d. germ. kelle, cancĭog, chelnă). Lada din partea anterioară a căruțeĭ, în care-s diferite unelte și servește și drept scaun: cărăușu e așezat turcește în chilnă (Sov. 135). Încăperea căruțeĭ orĭ caruluĭ (și decĭ și partea din apoĭ, codirla, corlata). V. chichiță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chílnă/chélnă (pop.) s. f., g.-d. art. chílnei/chélnei; pl. chílne/chélne

chílnă/chélnă s. f., g.-d. art. chílnei/chélnei; pl. chílne/chélne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHÉLNĂ s. v. chichiță, codârlă, fund.

chelnă s. v. CHICHIȚĂ. CODÎRLĂ. FUND.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chélnă (chélne), s. f.1. Lădița trăsurii. – 2. Partea de dinapoi a unor trăsuri. – Var. chilnă. Pol. kielnia (wozowa) „lădița trăsurii” (Cihac, II, 49). Circulă aproape numai în Mold.

Intrare: chilnă / chelnă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chilnă
  • chilna
plural
  • chilne
  • chilnele
genitiv-dativ singular
  • chilne
  • chilnei
plural
  • chilne
  • chilnelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chelnă
  • chelna
plural
  • chelne
  • chelnele
genitiv-dativ singular
  • chelne
  • chelnei
plural
  • chelne
  • chelnelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chili
  • chilina
plural
  • chiline
  • chilinele
genitiv-dativ singular
  • chiline
  • chilinei
plural
  • chiline
  • chilinelor
vocativ singular
plural

chilnă / chelnă chelnă chilină popular

  • 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chichiță 2 exemple
    exemple
    • Vîrtejele stăteau cuminți în chilna carului, gata parcă să sară jos, să pună umărul și să-l ridice în sus de-o roată. HOGAȘ, DR. II 39.
      surse: DLRLC
    • A început a cotrobăi prin chilna căruței să găsească niște frînghie. CREANGĂ, P. 125.
      surse: DLRLC
  • 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: codârlă fund (dos) 2 exemple
    exemple
    • Tînărul cel smead scăpăra de neastîmpăr în chilna de dinapoi a căruței căzăcești, unde stătea ascultînd. SADOVEANU, N. P. 14.
      surse: DLRLC
    • Popa și dascălul se așezară în chilna de dinainte [a carului]. DUNĂREANU, CH. 99.
      surse: DLRLC

etimologie: