chicot (chicote), s. n. – Rîs, izbucnire în rîs. – Var. chihot, hihot. Creație expresivă, care corespunde multor forme sl., cf. bg., sb. kikot, slov. hehèt, ceh. chechot, pol. chychot (Cihac, II, 49; Tiktin; Berneker 393); cf. hohot, chiot. – Der. chicoti, vb. (a rîde); chicoteală, s. f. (rîs); hihoti, vb. (a-i miji zîmbetul pe buze).