9 definiții pentru chiț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiț i [At: DA ms / E: fo] Cuvânt care imită sunetele scoase de șoareci și de șobolani.

CHIȚ interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale șoarecilor. – Onomatopee.

CHIȚ interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale șoarecilor. – Onomatopee.

CHIȚ interj. Onomatopee care imită chițăitul șoarecilor.

CHIȚ interj. (se folosește pentru a reda sunetul caracteristic emis de șoareci). /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIȚ interj. (reg.) țiț. (Șoarecele face: ~!)

CHIȚ interj. (reg.) țiț. (Șoarecele face ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chiț interj. – Imită sunetele mai multor animale în special șoarecii și șobolanii. Formație spontană; cf. bg. kvic, sb. kvečati, slov. kvičati, toate cu sensul de „a geme.” După Cihac, din sl. kvičati „a grohăi porcii”, cf. covița.Der. chițăi (var. chițcăi), vb. (a scoate sunete ascuțite șoarecii); chițcan, s. m. (șobolan), a cărui der. nu este clară.

Intrare: chiț
chiț interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • chiț