3 definiții pentru chefăluire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHEFĂLUI, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chefălui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefăluiesc, imperf. 3 sg. chefăluia; conj. prez. 3 sg. și pl. chefăluiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CHEFĂLUI vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: chefăluire
chefăluire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
chefălui, chefăluiescverb
- 1. A se ameți de băutură; a se îmbăta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De la o vreme se chefăluiește Ivan cum se cade, și unde nu începe a chiui... CREANGĂ, P. 310. DLRLC
- Boierii s-o cam chefăluit. ALECSANDRI, T. 554. DLRLC
- Vreu să ne întrecem la masă, măcar să știu că m-oi chefălui. NEGRUZZI, S. I 222. DLRLC
-
etimologie:
- Chef + sufix -ălui. DEX '98 DEX '09