CERVIȘ, cervișuri, s. n. (Înv.) 1. Grăsime de vacă, topită, păstrată în bășici și folosită în alimentație. 2. Carne conservată în seu topit. [Var.: ciriviș, cirviș s. n.] – Din tc. çervis.

cerviș sn [At: DA ms / V: cir~, ciri~ / Pl: ~uri / E: tc çerviş] (Înv) 1 Grăsime de vacă topită și păstrată pentru a fi folosită în alimentație. 2 Carne conservată în untură topită.

CERVIȘ, CIR(I)VIȘ (pl. -ișuri) sn. Grăsime de vacă, topită, care se păstrează în bășici pentru bucătărie: își puse o bășică de cerviș în cap (ISP.); ca două burdufe de cirviș (DLVR.) [tc. červiš].

CERVIȘ, cervișuri, s. n. (Înv.) 1. Grăsime de vacă, topită, păstrată în bășici și întrebuințată în alimentație. 2. Carne conservată în seu topit. [Var.: ciriviș, cirviș s. n.] – Din tc. çervis.

CERVIȘ, cervișuri, s. n. (Învechit) Grăsime topită de vacă, păstrată în bășici și întrebuințată în bucătărie. Se aprovizionează... cu oi, grîu, orz, ovăz, unt, miere, cerviș, seu etc. GHICA, S. A. 29. – Variante: ciriviș (DELAVRANCEA, S. 125), cirviș (ISPIRESCU, L. 150) s. n.

CERVIȘ, cervișuri, s. n. (Înv.) 1. Grăsime topită păstrată în bășici și întrebuințată în bucătărie. 2. Carne conservată în seu topit. [Var.: ciriviș, cirviș s. n.] – Tc. çerviș.

cervíș n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] červiš; bg. červiš). Seŭ maĭ scump provenit din oase ferte cu măduvă cu tot. – Și cirviș și ciriviș. La Ĭorga (Negoț. 105) țerviș. V. bleaz.

ciriviș sn vz cerviș

cirviș sn vz cerviș

țerviș^[1] sn vz cerviș

CIRIVIȘ 👉 CERVIȘ.

CIRVIȘ 👉 CERVIȘ.

CIRIVIȘ s. n. v. cerviș.

CIRVIȘ s. n. v. cerviș.

cereviș (ciriviș) n. grăsime topită de bou, vacă, bivol (scoasă din oase la zalhana) ce se întrebuințează la bucătărie: își puse o bășică de ciriviș în cap ISP. [Turc. ČERVIȘ, lit. gras].

ciriviș n. V. cereviș.

cirivíș, V. cerviș.

cirvíș, V. cerviș.

țervíș, V. cerviș.

cerviș (înv.) s. n., pl. cervișuri

cerviș (înv.) s. n., pl. cervișuri

cerviș s. n., pl. cervișuri

cerviș, -șuri.