CERNEALĂ¹, cerneli, s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru. – Cerni + suf. -eală.

cerneală¹ sf [At: DEX² / Pl: ~eli / E: cerni + -eală] (Pop) 1 Vopsire în negru (în semn de doliu) Si: înnegrire. 2 Purtare de haine negre, în semn de doliu. 3 Vopsire a hainelor în negru, în semn de doliu. 4 Purtare de doliu. 5 (Fig) Mâhnire.

CERNEALĂ (pl. -neli) sf. 1 Lichid, de obiceiu negru, în care se moaie condeiul pentru a scrie; pr. ext.: ~ roșie; ~ albastră; Ⓕ: din întuneric se desfăcură o mulțime de idoli ușurei cari goneau în văzduhul de ~ (DLVR.) ¶ 2 📰 Materie grasă, de obiceiu neagră, cu care se ung valțurile mașinii de tipar spre a putea tipări ¶ 3 Negreală, coloare neagră pentru boit; Ⓕ: Prutule, apă vioară, Face te-ai neagră ~, Să-mi cernesc cu ea catrința (MAR.) [vsl. črŭnilo].

CERNEALĂ¹ s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru. – Cerni + suf. -eală.

CERNEAlĂ³, cerneli, s. f. (Rar și popular) Faptul de a cerni, vopsire în negru; cernire, cănire, înnegrire. Băduleasa mea frumoasă!... Mergi degrabă în cea casă; Pune fața la ghileală, Buze moi la rumineală Și sprîncene la cerneală. ALECSANDRI, P. P. 125.

CERNEALĂ¹ s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru.

cerneală¹ (cernire) (pop., înv.) s. f., g.-d. art. cernelii; pl. cerneli

cerneală¹ (cernire) (pop.) s. f., g.-d. art. cernelii, pl. cerneli

cerneală (faptul de a cerni) s. f., g.-d. art. cernelii, pl. cerneli

cerneală, -neli.

CERNEALĂ s. v. doliu, înnegrire, negreală, negreață, negru.

cerneală s. v. DOLIU. ÎNNEGRIRE. NEGREALĂ. NEGREAȚĂ. NEGRU.