cerco- [At: DN³ / V: -cerc² / E: fr cerco-, cf ngr ϰερϰοσ] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Referitor la coadă. 2 Propriu cozii. 3 De coadă.

CERCO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „coadă”. [Și -cerc. / < fr. cerco-, cf. gr. kerkos].

CERCO-, -CERC elem. „coadă”, „înotătoare”. (< fr. cerco-, -cerque, cf. gr. kerkos)

-cerc² vz cerco-

-CERC v. cerco-.

-CERC² elem. cerco-.

CERCO- „coadă, apendice, înotătoare”. ◊ gr. kerkos „coadă” > fr. cerco-, it. id., engl. id. > rom. cerco-. □ ~cist (v. -cist), s. n., formă larvară de tenie, avînd un singur scolex invaginat și un apendice sub formă de coadă; ~id (v. -id), adj., în formă de coadă; ~pitec (v. -pitec), s. m., specie de maimuță catariniană africană, cu coadă lungă, neprehensilă.

-CERC „coadă, filament, înotătoare”. ◊ gr. kerkos „coadă” > L. sav. -cercus, fr. -cerque, it. -cerco > rom. -cerc.