10 definiții pentru cerchez (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cerchez, ~ă [At: (a. 1642) ap. GCR I, 93/19 / Pl: ~i și ~cheji / E: tc çerkez] 1-2 smf (Persoană care aparține unui) popor arie din grupa vestică a popoarelor din Caucaz. 3 a Care aparține populației cercheze (2). 4 a Privitor la populația cercheză. 5 sf (Îf ~ea) Haină purtată în satele răzeșești.

CERCHÉZ, -Ă, cerchezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparține populației din Republica Autonomă Karaceaevo-Cerkessă sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Autonome Karaceaevo-Cerkessă sau cerchezilor (1), privitor la această republică ori la cerchezi; cerchezesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba cercheză. – Din tc. Çerkez.

CERCHÉZ, -Ă, cerchezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparține populației de bază a Regiunii Autonome Cercheze. 2. Adj. Care aparține Regiunii Autonome Cercheze sau populației ei, privitor la această regiune sau la populația ei; cerchezesc. – Din tc. Çerkez.

CERCHÉZ, -Ă, cerchezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Republicii Autonome Cercheze (din U.R.S.S.) sau populației ei, privitor la această republică sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care aparține populației de bază a Republicii Autonome Cercheze. – Tc. çerkez.

cerchéz, -ă s., pl. ejĭ, eze (turc. čerkez). Om dintr’un popor de la Marea Neagră și nordu Caucazuluĭ, de origine nelămurită (Circasian). Cerchejiĭ aŭ fost supușĭ de Rușĭ între 1839-59, apoĭ aŭ emigrat peste 200,000 în Dobrogea, unde, în vre-o 40 de anĭ, s’aŭ asimilat. Eĭ formaŭ cavaleria neregulară turcească. Azĭ maĭ trăĭesc în Caucaz vre-o 217,000.

Cerchezi m. pl. numele locuitorilor din Circazia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cerchéz adj. m., s. m., pl. cerchézi; adj. f.,. s. f. cerchéză, pl. cerchéze

cerchéz s. m., adj. m., pl. cerchézi; f. sg. cerchéză, g.-d. sg. art. cerchézei, pl. cerchéze


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cerchéz (cerchézi), s. m. – Persoană care aparține populației din Regiunea Autonomă Cercheză. – Var. chirghiz. Tc. çerkez (Șeineanu, II, 101; Ronzevalle 76; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 353 și 360). Pentru var., din tc. kirgiz (Vasmer 560), cf. Bogrea, Anuarul Inst. de Istorie Națională, I, 410. Există și dubletul neol. circazian.Der. cerchezesc, adj. (cerchez); cerchezește, adv. (ca cerchezii).

Intrare: cerchez (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerchez
  • cerchezul
  • cerchezu‑
plural
  • cerchezi
  • cerchezii
genitiv-dativ singular
  • cerchez
  • cerchezului
plural
  • cerchezi
  • cerchezilor
vocativ singular
  • cerchezule
  • cercheze
plural
  • cerchezilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cerchez, -ă (persoană) cerchez cercheză

  • 1. Persoană care aparține populației din Republica Autonomă Karaceaevo-Cerkessă sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09

etimologie: