18 definiții pentru cerșetor cerșitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cerșetor, ~oare [At: ANON. CAR. / V: ~șit~, ~șăt- / Pl: ~i, ~oare / E: cerși + -tor] 1-2 smf, a (Om) care cerșește Si: calic, pomanagiu.

CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor.

CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor.

CERȘETÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșitor.

CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Din cerși + suf. -(i)tor.

CERȘETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care cerșește; calic; milog. /a cerși + suf. ~tor

cerșetor a. și m. care cerșește sau cere cu umilință: o simplă rugă de ploaie cerșetoare AL.

cerșitor, ~oare smf, a vz cerșetor

cobăltóc sm [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 99 / V: cocâl~ / Pl: ~óci / E: contaminare mg kóbol și (s)zarándok] (Reg) Cerșetor.

CERȘITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșetor.

CERȘITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșetor.

CERȘITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșetor.

CERȘITÓR, -OÁRE, cerșitori, -oare, s. m. și f. (În orînduirile bazate pe exploatare) Persoană foarte săracă (de multe ori infirmă), lipsită de orice mijloace de existență și care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. Harap-Alb descăleca și, spre mai mare mirarea- lui, numai iaca îl întîmpină în pragul ușii cerșitoarea căreia- îi dăduse el un ban de pomană. CREANGĂ, P. 213. Cînd, la urma tuturor, Iată-un biet de cerșitor în spinare cu desag Și în mînă c-un toiag. ALECSANDRI, P. P. 129. – Variantă: cerșetór, -oáre s. m. și f.

cerșitór și cerșetór, -oáre d. (din cercetor, cum se zice în sudu Moldoveĭ, d. lat. circĭtor, care dă tîrcoale, negustor ambulant, infl. de cerșesc). Care cerșește, care cere de pomană, milog, calic. V. colduș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cerșetór s. m., pl. cerșetóri

cerșetór s. m., pl. cerșetóri

cerșetoáre s. f., g.-d. art. cerșetoárei; pl. cerșetoáre

cerșetoáre s. f., g.-d. art. cerșetoárei; pl. cerșetoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERȘETÓR s. milog, (pop.) sărac, (înv. și reg.) calic, mișel, (Transilv. și Bucov.) colduș, (arg.) manglitor.

CERȘETOR s. milog, (pop.) sărac, (înv. și reg.) calic, mișel, (Transilv. și Bucov.) colduș, (arg.) manglitor.

Intrare: cerșetor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșetor
  • cerșetorul
  • cerșetoru‑
plural
  • cerșetori
  • cerșetorii
genitiv-dativ singular
  • cerșetor
  • cerșetorului
plural
  • cerșetori
  • cerșetorilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșitor
  • cerșitorul
  • cerșitoru‑
plural
  • cerșitori
  • cerșitorii
genitiv-dativ singular
  • cerșitor
  • cerșitorului
plural
  • cerșitori
  • cerșitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)