6 definiții pentru cepuit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cepuit1 sn [At: I. APOLZAN, U. 19 / P: ~pu-it / Pl: ~uri / E: cepui] 1-3 Cepuire (1-3).

CEPUÍT s. n. Faptul de a cepui; cepuire. – V. cepui.

CEPUÍT s. n. Tăiere a crăcilor de pe trunchiurile de rășinoase, pentru o mai ușoară sortare și manipulare a trunchiurilor. – Din cep.

CEPUÍT n. Tăiere a crengilor de pe trunchiurile copacilor pentru a ușura sortarea și manipularea lor. [Sil. -pu-it] /Din cep


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cepuít (acțiunea de a pune cepuri, de a curăța arbori) s. n.

Intrare: cepuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cepuit
  • cepuitul
  • cepuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cepuit
  • cepuitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cepuit (s.n.)

  • 1. Faptul de a cepui.
    surse: DEX '09 sinonime: cepuire

etimologie:

  • vezi cepui
    surse: DEX '09
  • cep
    surse: DEX '98