8 definiții pentru cenușiu (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cenușiu, ~ie [At: NEGRUZZI S. I, 57 / Pl: ~ii / E: cenușă + -iu] 1 a De culoarea cenușei (1) Si: gri, sein, sur. 2-3 sm Cal sau câine cenușiu (1). 4 sf Ceață. 5 sf Zare. 6 a (Fig) Monoton. 7 a (Fig) Șters. 8-9 a Lipsit de personalitate sau culoare. 10 a (Îs) Eminență ~ie Personaj puternic și influent, (în politica unui stat) care determină din umbră și fără răspunderi, decizii hotărâtoare. 11 sn Culoare cenușie.

CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, s. n., adj. 1. S. n. Culoare obținută prin suprapunerea în diferite proporții a culorilor alb și negru; sur, gri. 2. Adj. De culoarea cenușii; gri, bozafer. 3. Adj. Fig. Șters, lipsit de expresivitate. – Cenușă + suf. -iu.

CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, s. n., adj. 1. S. n. Culoare obținută prin suprapunerea în diferite proporții a culorilor alb și negru; sur, gri. 2. Adj. De culoarea cenușii; gri, bozafer. 3. Adj. Fig. Șters, lipsit de expresivitate. – Cenușă + suf. -iu.

CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, adj. De culoarea cenușii; sur, gri. Ca niște aripi de vulturi cenușii, se ridicau departe pădurile de fag. GALACTION, O. I 334. Nu mai poate să distingă culorile stofelor din vitrină. Parcă toate sînt cenușii. SAHIA, N. 98. Nu știu... Cînd se coboară în grădină, că-n biata floare cenușie Ce se ascunde umilită, e-atît parfum și poezie. ANGHEL, Î. G. 14. Numai ochii săi mișca, Vulturește-i alerga Pe cea zare cenușie, Lungă, tainică, pustie. ALECSANDRI, P. II 11. Cerul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el, lăsînd în urma lor o ceață cenușie. NEGRUZZI, S. 1 57. Materie cenușie v. materie. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea sură. Boarea amiezii lungi mîna apa galbenă a grilelor pînă sub cenușiul pădurilor. CAMILAR, N. I 255. Mitrea sta singur, privind cenușiul zării către miazăzi. SADOVEANU, M. C. 11.

CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, adj. De culoarea cenușii; gri. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea cenușie. – Din cenușă + suf. -iu.

CENUȘÍU ~e (~i) și substantival 1) Care este de culoarea cenușii; sur; gri. 2) fig. Care nu se remarcă prin nimic; inexpresiv. [Sil. -nu-șiu] /cenușă + suf. ~iu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cenușíu2 s. n., art. cenușíul

cenușíu s. n., art. cenușíul

Intrare: cenușiu (s.n.)
substantiv neutru (N57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cenușiu
  • cenușiul
  • cenușiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cenușiu
  • cenușiului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cenușiu (s.n.)

  • 1. Culoare obținută prin suprapunerea în diferite proporții a culorilor alb și negru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gri (s.n.) sur 2 exemple
    exemple
    • Boarea amiezii lungi mîna apa galbenă a grîielor pînă sub cenușiul pădurilor. CAMILAR, N. I 255.
      surse: DLRLC
    • Mitrea sta singur, privind cenușiul zării către miazăzi. SADOVEANU, M. C. 11.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cenușă + sufix -iu.
    surse: DEX '98 DEX '09